Între anii 1990 până în 1997 eu am colaborat și am scris la ziarul ,,Timișoara” pentru că aveam aceleași idealuri cu cei de la Societatea Timișoara. Acolo l-am cunoscut pe Ion Pleșea, secretarul general de redacție care a avut încredere în mine și m-a ajutat foarte mult, publicându-mi materialele scrise. Cu ajutorul ziarului ,,Timișoara” am organizat și prima mea expozitie de xilogravuri după caricaturile artistului Horațiu Mălăele la salonul ,,Vega”, din cadrul complexului ,,Bastion”.
Atunci l-am cunoscut pe scriitorul George Șerban cu care am discutat multe și, spre bucuria mea, mi-a permis să-i fac două fotografii. Când pozele au fost gata, format A 4 m-am dus la el și mi-a scris pe ambele poze câteva cuvinte emoționante.
George Șerban a redactat Proclamația de la Timișoara un document programator adoptat la Timișoara în data de 12 martie 1990. Acest act a fost elaborat în urma manifestației populare din Piața Operei începută cu o zi înainte. George Șerban, ales mai târziu deputat PNȚCD de Timiș, a fost inițiatorul Proclamației de la Timișoara și al declarării zilei de 16 decembrie ca zi națională de luptă împotriva totalitarismului.
Cea mai cunoscută cerere a documentului Proclamației este punctul 8, prin care se cerea ca nici un fost membru al nomenclaturii Partidului Comunist Român sau al Securității să nu aibă dreptul de a lucra în funcții publice pe o perioadă de 10 ani sau trei legislaturi consecutive, punîndu-se accent mai ales pe funcția de președinte.
Această interdicție se numește lustrație.
În perioada următoare, documentul a fost recunoscut și sprijinit de sute de asociații civice, iar aproape 4 milioane de cetățeni au semnat apelul în favoarea introducerii punctului 8 în legea electorală. Aplicarea punctului 8 a fost și una dintre principalele cereri ale Golaniadelor. S-ar părea că în România conduc pe mai departe tot vechii – noi comuniști și foștii – actuali securiști !
Există oameni inteligenți, dar când cei răi îi atacă din toate părțile până și aceștia puternici clachează… e un fel de a te lupta cu morile de vant, un fel de Don Quijote…
Comentarii
comentarii
