.jpg)
Personalitatea distinsului cărturar şi om politic Vasile Goldiş, patronul spiritual al universităţii noastre, este preţuită pentru aportul său deosebit la realizarea statului naţional unitar. Vasile Goldiş a fost omul providenţial care a redactat „Declaraţia” de la Oradea a Consiliului Naţional Român, precum şi cunoscutele manifeste: „Către naţiunea română” şi „Către popoarele lumii”, cel care a ştiut să organizeze Adunarea Naţională de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918 şi să mobilizeze participarea celor o sută de mii de români care „au votat” prin însăşi prezenţa lor „Actul Unirii”. Vasile Goldiş a rostit Cuvântarea solemnă, încheiată cu proiectul de Rezoluţie prin care se decreta Unirea tuturor teritoriilor intracarpatice locuite de români şi a făcut parte din delegaţia care a prezentat Actul Unirii la Bucureşti, la 14 decembrie 1918, alături de episcopii Miron Cristea, Iuliu Hossu şi Alexandru Vaida Voievod, ca apoi să facă parte din Consiliul Dirigent de la Sibiu, ca titular al sectorului Cultelor şi Instrucţiunii. Aceste documente îl situează pe militantul Vasile Goldiş între liderii europeni din epocă ce au luptat pentru libertatea popoarelor, lansând o nouă concepţie prin care consideră că rezolvarea tuturor problemelor trebuie făcută pe calea tratativelor, a toleranţei şi bunăvoinţei internaţionale. Un rol însemnat în afirmarea lui Vasile Goldiş ca personalitate de talie europeană l-a avut ziarul „Românul”, la a cărui conducere se afla. Aici s-a tipărit în limba română şi franceză, manifestul Către popoarele lumii, primul document european, bazat pe principii democratice, receptat cu deosebit interes de către opinia publică din alte părţi ale Europei. Directorul publicaţiei a ştiut să întreţină legături cu străinătatea prin intermediul unor corespondenţi şi prin colaborarea unor scriitori şi oameni politici englezi, norvegieni, francezi, sârbi, slovaci etc. Vasile Goldiş a fost un adevărat „ctitor” al unităţii noastre de stat, realizată în urmă cu 93 de ani. El a continuat să-şi slujească ţara şi în anii care au urmat, ca deputat în „Parlamentul României Mari”, în mai multe legislaturi şi ca ministru al Cultelor şi Artelor (1926 – 1927). În perioada studenţiei sale, Vasile Goldiş ajunge la înţelegerea aspiraţiilor şi justificatelor doleanţe ale românimii ardelene, a problematicii ce se ridica în faţa Transilvaniei acelor vremi. La terminarea studiilor universitare Vasile Goldiş era conştient de menirea sa, crezul său politic era încă de pe acum foarte limpede. Cu atât mai mult cu cât citise, în afară de o bogată literatură istorică, o sumedenie de tratate politice pe care le adnotase cu grijă şi la obiect. În mod treptat, reputaţia lui Vasile Goldiş creştea nu numai în popor, ci şi în cercurile politice străine. Pe temeiul unei avansate cunoaşteri a filosofiei europene şi universale, valorificând idealul etic şi crezul creştin, Vasile Goldiş a demonstrat o extrem de profundă cunoaştere şi valorizare a evenimentelor politice şi economice contemporane lui, o putere de previziune, de conturare conceptuală a principalelor tendinţe ale evoluţiei naţionale şi europene în ansamblu. Alături de Nicolae Titulescu, de o serie de sociologi, istorici şi filosofi (din Germania, Austria, Franţa, Anglia, Italia etc.), Vasile Goldiş a fost un promotor al ideii europene, prefigurând Statele Unite ale Europei. Ca precursor al ideii europene şi al unei societăţi a naţiunilor libere, egale şi solidare, Vasile Goldiş împreună cu discipolii săi şi-ar putea evalua ca împlinite preocupările privind destinele României şi ale naţiunilor lumii, globalizarea societăţii în general. Aceste elemente vin să sublinieze actualitatea idealurilor şi atitudinilor politico – sociale promovate de Vasile Goldiş, a modului de lider politic de orientare prometeică – repere atât de utile formării şi afirmării în acţiunea practică a noii elite politice atât din România, cât şi din Uniunea Europeană.
Rector, Prof. univ. dr. Aurel ARDELEAN
