La mormântul eroului lugojean Petru Jucu a fost arborat drapelul României pentru prima dată după 67 de ani
Asociaţia Militarilor în Rezervă şi Retragere „Locotenent Erou Petru Laţcu” din Lugoj a marcat Ziua Artileriei, omagiind trei foşti comandanţi de regimente de artilerie din municipiul de pe Timiş: col. Petru Jucu, col. Vasile Albu şi col. Vasile Tănase. La manifestare au participat patru tinere din cadrul Detaşamentului de fete al asociaţiei (două cadre didactice – prof. Corina Setulu şi prof. Raluca Neamţu, împreună cu două eleve), îmbrăcate în uniforme militare. În Cimitirul Ortodox de pe strada Făgetului, din Lugoj, au fost comemoraţi colonelul de artilerie Petru Jucu (1876-1925), fost comandant al Regimentului 5 Obuziere din Timişoara, în perioada 1920-1925, un erou lugojean, care, după 1 decembrie 1918, a luptat pentru consolidarea României Mari, precum şi colonelul Vasile Tănase, fost comandant de pluton, baterie, divizion şi şef de stat major de regiment de artilerie, iar în cimitirul din localitatea Jabăr a fost comemorat colonelul Vasile Albu, comandant al Regimentului 24 Artilerie Antitanc, în perioada 1987-1992. La mormintele celor trei ofiţeri a fost arborat drapelul României (la mormântul col. Petru Jucu a fost arborat drapelul României pentru prima dată după 67 de ani!), iar tinerele în uniforme militare (reprezentative pentru Regimentul 5 Obuziere din 1925, Regimentul 24 Artilerie Antitanc 1951 şi Regimentul 59 Artilerie Grea 1990) le-au dat onorul şi au vorbit despre activitatea militară a acestora. Eroul Petru Jucu s-a născut la Lugoj, la 8 februarie 1876. În 1897 a absolvit Şcoala de Ofiţeri de Artilerie, cu gradul de locotenent, fiind încadrat comandant de secţie (două tunuri), în Regimentul 21 Artilerie austro-ungar. La izbucnirea războiului, în 1914, Petru Jucu, având gradul de căpitan, a plecat în Galiţia, pe frontal austro-ungaro-rusesc. În 1915, regimentul în care se afla Petru Jucu a fost încercuit şi întregul efectiv a fost trimis în prizonierat, într-un lagăr de pe Volga. În 1918, toţi prizonierii au fost eliberaţi, iar Petru Jucu s-a întors la Lugoj. În anul 1919 a plecat să se înroleze voluntar în unităţile militare româneşti, care se înfiinţau în Transilvania, iar Consiliul dirigent din Ardeal l-a numit membru în comisia de primire a materialelor de la armatele germană şi austro-ungară, care se retrăgeau de pe teritoriile româneşti. A contribuit la înfiinţarea Regimentului 31 Artilerie din Cluj, fiind numit ajutor al comandantului. Cu acest regiment, maiorul Petru Jucu a participat la campania împotriva Armatei Roşii ungare şi a fost grav rănit, pe Tisa. A murit la 2 februarie 1925, la numai 49 de ani şi a fost înmormântat în Cimitirul Ortodox din Lugoj, fiind condus pe ultimul drum de oficialităţile oraşului şi camarazii de arme. Pe crucea de marmură scrie: „Român bun, soldat viteaz şi creştin adevărat. Ridicată în dragoste frăţească de prietenii şi camarazii lui Pepi”.
