Acasă Editorial 8 martie 2022, în lumea bărbaților

8 martie 2022, în lumea bărbaților

DISTRIBUIȚI

Se spune mereu despre 8 martie, ca zi aniversară, că este o sărbătoare depășită, că a fost decretată ca ”Ziua Internațională a Femeii” în contextul respectului față de realizările femeilor, în condiții economice deosebite, dar că nu ar mai fi actuală. Că ar avea o ”aură comunistă”. ONU a declarat, oficial, această zi, în 1977, ținând cont și de multele drame legate de discriminare și umilirea femeii în perioade diferite ale omenirii. Nu insist asupra istoricului. Urmează 8 martie. Nu se mai dansează, decât, poate, accidental. Ieșim din pandemie, se renunță la starea de alertă. Intrăm în starea de criză. Se pregătește decizia guvernamentală, starea de criză fiind legată de un pericol iminent, de o presiune căreia ne este teamă să-i facem față.

De mai bine de 100 de ani, în lume, se vorbește despre influența femeilor în lumea bărbaților, despre felul în care femeile inteligente ar putea influența, în bine, desigur, actul politic sau pe cel decizional, în general. Femeile, prin calitatea lor de a fi mame, aduc un alt aer acțiunilor, exprimă o empatie mai profundă față de persoanele vulnerabile, au dorința de a stopa violența. De a pune deoparte răul. Desigur, ne putem aminti de femei feroce din nazism dar și din comunism, deopotrivă, de criminale sau de cele ce-și abandonează copiii, la naștere. Dar nu despre aceste femei își doresc oamenii să-și amintească în ziua de 8 Martie.

Acest 8 martie, din anul 2022, cu războiul la granița noastră, cu mesaje de ură și distrugere, nu doar fizică, ci și psihică, cu înverșunarea Rusiei împotriva Ucrainei, cu pericolul unor atacuri nucleare, cu lumea speriată și neliniștită, nu este un 8 Martie al femeilor. Este, din nou, al bărbaților. Al unor bărbați care au decis să înceapă un război, din care, femeile și copiii lor plâng în graniță, la noi în graniță, cerând ajutor. Unii bărbați, spunând că sunt ”mai bărbați decât restul”, apar în programele de știri, spunând, mereu, aceleași mesaje, doar cu o topică schimbată, iar lumea întreagă stă cu gura căscată la ei. Nu sunt femei. Nu femeile au început războiul, deși din cauza lor au început unele războaie, în lumea antică, și numai. Nu femeile îndeamnă la distrugerea orașelor, la bombardarea lor, nu femeile amenință cu declanșarea acțiunilor nucleare.

Din păcate, nu auzim în lumea politicii românești, prea multe voci autentice. Nici de bărbați, nici de femei. Mi-ar fi plăcut să aud un discurs autentic, rostit de o femeie bravă a politicului românesc. Să aud și să văd o femeie vorbind liber, fără tahilalii și fără bâlbâieli, liber, nu de pe niște hârtii meschine, care să încurajeze românii. Să le spună ce strategii are România pentru a-i apăra, în situația jalnică a unui atac din partea Rusiei. Asta, dacă ar fi să fie.

Recent, ministrul din Ministerul Apărării Franței, o femeie, Florence Parly, a lăudat România. De ce? Pentru trimiterea de arme de apărare Ucrainei. Ne-a făcut un bine? Știam, până acum, despre ajutoarele umanitare, despre găzduirea refugiaților, despre criza gazului, a energiei, dar o femeie a vorbit mai mult decât trebuia? Nu orice femeie. Ministru în Franța. Ne-a mai încurajat cu vorbe frumoase pe noi, românii, aflați la marginea estică a Uniunii Europene, prea aproape de Rusia lui Putin. Asta o putea face, desigur, și un bărbat. Nu sunt sigură despre ”calitatea” lingușirilor.

Acest 8 martie este un ”8 Martie” mai sărac, mai modest, mai timid. Cine mai are energie pentru o petrecere zgomotoasă? Pentru o defulare de energii, ca de începutul primăverii. Lumea se teme pentru un atac, pentru zilele ce vor urma, pentru familii, pentru viitor.

Femeile, mai optimiste, în general, sunt și mai încrezătoare în ziua de mâine. Poate fi oricare zi, nu 8 martie.

Din păcate, chipurile prezentatoarelor de știri din televiziunile noastre, chiar și ale altor televiziuni, din țări europene, nu mai sunt la fel de senine. Nu întreb de ce. Nici măcar retoric.

În lumea bărbaților, e nevoie de femei, singurele care ar mai putea tempera din furia profund psihotică a unor bărbați. A celor ce-și spun: liderii lumii!

Ce proști sunt. Liderii adevărați nu arată spre ei înșiși. Ne lasă să-i descoperim!

Avem mult de căutat.

Comentarii

comentarii