După cum este cunoscut, acum câteva luni Dennis Meadows, conducătorul echipei de experți americani care au realizat în 1972 celebrul raport pentru Clubul de la Roma intitulat ”Limitele creșterii”, a primit cea mai importantă distincție științifică japoneză. În acest context, cred că este firesc să ne întrebăm dacă teribilele avertismante formulate în ultimile decenii de membrii Clubului de la Roma și de prestigioșii raportori ai acestei inedite organizații cu privire la pericolul epuizării rapide a resurselor au avut sau nu au avut un impact semnificatv asupra mediului politic și cultural internațional?
Din păcate, analiza succintă a procesului global de creștere economică din ultimile trei decenii reflectă un fapt indubitabil: pe parcursul ultimelor decenii paradigma conform căreia creșterea economică reprezintă un panaceu infailibil și universal al problemelor umanității a devenit paradigma dominantă a civilizației globale. În zadar au încercat Dennis Meadows, Jay Forrester, Jan Timbergen, Denis Gabor, Ervin Laszlo sau Aurelio Peccei să avertizeze mediile politice dominante și opinia publică internațională că o creștere economică bazată pe mitul progresului tehnologic și al infinității resurselor reprezintă un risc imens și devastator. Dimpotrivă, nici măcar actuala criză economică și financiară internațională nu a determinat o atenuare a credinței că resursele sunt ”regenerabile” iar creșterea economică de tip asimptotic este ”sustenabilă” la infinit. Pentru că majoritatea politicienilor și a liderilor de opinie cu impact major în mediile de informare în masă interne sau internaționale vorbesc la nesfârșit despre ”reluarea” procesului de creștere economică care a precedat actuala criză, însă, nu subliniază faptul că acest proces de creștere a determinat o serie de efecte culturale, economice, sociale și politice catastrofale. Cu ce s-a ales omenirea după trei decenii de creștere economică exponențială? În primul rând , creșterea economică din perioada 1980-2009 a determinat o masificare fără precedent a luxului și a consumului ostentativ. În al doilea rând, creșterea economică din ultimile trei decenii a fost cea mai ineficientă din istoria omenirii în ceea ce privește consumul de resurse financiare și energetice. Astfel, dacă în ultimile trei decenii populația globului a crescut cu 50% ( 6,8 versus 4,4 miliarde de locuitori), produsul intern brut global nominal a crescut de 2,9 ori (57.937 versus 20.029 miliarde de dolari SUA), datoriile externe totale au crescut de 47 (!) de ori (56.900 versus 1.207 miliarde de dolari), iar consumul total de energie primară a crescut cu 70% ( 11.310 versus 6.646 tone echivalent petrol). În aceste condiții, multiplicarea de 47 de ori a îndatorării externe globale în raport cu o majorare de numai trei ori a produsului intern brut nominal a determinat o creștere fără precedent a emisiunii de monedă fără acoperire în SUA, Marea Britanie și Zona Euro, deoarece banii, la fel ca și energia și alimentele nu pot fi creați din nimic. Drept urmare, majorarea de aproape trei ori a produsului intern brut nominal la scara planetară în ultimile trei decenii nu reprezimtă o creștere economică REALĂ în raport cu creșterea numărului de locuitori și nici EFICIENTĂ în raport cu consumul de resurse financiare și energetice. În sfârșit, creșterea economică din ultimile trei decenii a determinat o polarizare, deasemenea fără precedent istoric, a bogăției și a natalității. Drept urmare, bogații au devenit și mai bogați, săracii și mai săraci, în timp ce 99% din creșterea populație planetei revine țărilor sărace și numai 1% țărilor bogate!
Rezultă, deci, că membrii și raportorii Clubului de la Roma au avut și au perfectă dreptate atunci când susțin că problema contradicției dintre dorința nelimitată pentru consum și caracterul limitat al resurselor financiare și naturale implică o cu totul altă rezolvare și o cu totul altă viziune asupra viitorului umanității decât cea a economiștilor și a politicienilor de tip Adam Smith. Dar oare de ce astăzi aproape nimeni nu-și mai aminteste de avertismentele și concluziile rapoartelor Clubului de la Roma? De ce oare aproape nimeni nu se întreabă în acest moment cât de sustenabilă easte actuala civilizație bazată pe un cosum mediu anual de aproape două tone de petrol pe locuitor, consum care este de patru ori mai mare în SUA? Pentru că majoritatea liderilor de opinie și a politicienilor de astăzi este la fel de reticientă, de ignorantă și de lipsită de scrupule ca și cea de acum patru decenii. Ca să nu mai vorbim de fenomenul de masificare a ignoranței determinat de masificarea consumului și a ”prosperității”…
