Astăzi, Klaus Iohannis simulează din nou intensa sa preocupare pentru finalizarea singurului proiect de țară pe care l-a lansat. În urmă cu cinci ani. România Educată. Și recurge la o mare șmecherie. Vrea să ne tragă o cacealma. Să lege România Educată de banii europeni. O legătură falsă. Imposibilă.
Dacă România Educată ar fi cu adevărat un proiect național, sau dacă măcar președintele Klaus Iohannis ar pricepe ce înseamnă un proiect național, ar fi organizat cu totul și cu totul altfel discuțiile de la Cotroceni. Ar fi invitat, fără doar și poate, toate partidele politice. Dacă este un proiect național, atunci succesul sau eșecul lui interesează nu doar coaliția aflată vremelnic la guvernare, ci întreaga clasă politică. Prin urmare, ar fi trebuit invitată și Opoziția. Un proiect național nu este dedicat doar unora dintre cetățenii României. Ci tuturor acestora. Indiferent cu cine votează. Și indiferent dacă votează sau nu. Klaus Iohannis ar fi trebuit să știe că un proiect național, care este și un proiect de țară, se implementează în mulți ani de zile. Prin urmare, responsabile vor fi toate guvernele în succesiunea lor, indiferent de către cine sunt susținute acestea. Ca să nu mai vorbim despre societatea civilă. Pe care, din nou, Klaus Iohannis a extras-o cu penseta și a adus-o selectiv la Cotroceni.
Dar cacealmaua pe care el încearcă să ne-o tragă vizează și un alt aspect. Și anume acoperirea costurilor. Un proiect de țară presupune acordul întregii populații pentru că, finalmente, populația va trebui să facă față uriașului efort financiar. Cetățenii trebuiesc informați asupra unui fapt până la urmă la mintea cocoșului. Uniunea Europeană nu finanțează și nu va finanța niciodată proiecte de țară care sunt prezidențiale, indiferent cât de generoase sunt ele. Cu atât mai puțin este de necrezut că Iohannis va putea în continuare, din oportunism, procedând ca un simplu politruc, să-i convingă pe români că banii oferiți, cei mai mulți cu împrumut, de către Uniunea Europeană au ca destinație acest proiect prezidențial. Nici nu ar fi posibil. Klaus Iohannis și-a lansat cu mare tam-tam acest proiect în urmă cu cinci ani. Dintre acești cinci ani, în ultimii trei proiectul, care rivalizează cu o teză a unui copil care urmează să rămână corigent, a stat în adormire. Uitat. Oficial, ni s-a comunicat că se află în dezbatere publică. Dar asta a fost o minciună. Pe noi, jurnaliștii, nimeni nu ne-a întrebat nimic. Deși mulți dintre noi am putea să avem puncte de vedere competente asupra direcției în care ar putea să se dezvolte educația în statul care are cel mai mare procent de analfabeți funcțional din Europa. Desigur, banii care vor veni, când vor veni și cum vor veni pentru redresare și reziliență sunt destinați și Educației. Într-un stat în care în niciun an nu a fost respectată legea, o lege organică, astfel încât învățământului nu i-a fost alocat procentul prevăzut de 6% din PIB. Ci mult, mult mai puțin. Sigur că avem nevoie de bani europeni dacă nu scoatem bani de la buget pentru a construi școli cu altfel de toalete decât cele cu haznale în curte în care, uneori, ne mai și cad copiii. Dar acești bani nu au nicio legătură cu România Educată. Cu atât mai mult cu cât atunci când Klaus Iohannis a început să se împăuneze cu acest proiect, repet, în urmă cu cinci ani, nici nu se punea problema vreunei contribuții a sistemului bancar internațional prin intermediul UE în scopul redresării și rezilienței și nici nu i-a dat cuiva prin cap că un proiect prezidențial poate fi înșurubat într-un asemenea program european.
E timpul ca unii să înceteze cu minciunile, iar alții să nu se mai amăgească.
