Crin Antonescu, candidatul PNL la preşedinţia ţării, se află azi la Timişoara. În mijlocul celui mai mare scandal politic, dar care, din fericire pentru el, nu-l atinge, campania de simpatie se desfăşoară după „modelul american”: întâlniri cu grupuri ţintă, ieşiri cu grupuri elitiste, tatonări ale terenului minat mai mult ca oricând de manevrele unei politici murdare. Crin Antonescu se întâlneşte azi cu tinerii interesaţi de viitor. Ceea ce este din nou de luat în seamă se referă la atracţia malefică a multor tineri către candidaţii „ciudaţi”, gen Becali. Motivaţia? „Acela este trăsnit, are curaj să înfrunte formalismul din tabloul general al unei ţări cu frâiele rupte pe poteci abrupte”. Atenţia unui candidat căruia nu i se pot imputa multe, cum este Crin Antonescu, ar trebui focalizată, cu sprijinul consultanţilor, către grupurile sonore, dar mici, aparent, ca număr. Este vorba despre aşa-zisele grupări gen „guru” ale lui Băsescu, care, în cafenele literare, în diferite cercuri influente, au început să arunce otrăvurile concentrate despre Crin Antonescu. Neavând material faptic (vorba juriştilor), comentează elemente legate mai mult de antropologia personalităţii lui Antonescu, îi comentează culoarea ochilor (ca şi cum albastru ar fi ceva patologic), comentează orice nu poate fi probat, din „ vârful” unei înălţimi nemeritate. Întâlnirea sa de azi cu tinerii este o mică piatră de încercare, pentru că, de fapt, timpul scurt care a rămas până la alegeri trebuie exploatat la maximum. Fiecare clipă este importantă. Fiecare moment devine contextul temporar al unei întâmplări care poate genera decizii capitale. Crin Antonescu nu poate da greş. Bătălia care-l aşteaptă este grea, o mare parte a românilor îşi pune din nou speranţa într-un candidat nemânjit de mizeriile vieţii balcano-mioritice, îl aşteaptă (cum i-a aşteptat pe americani) de prea multă vreme pe Domnul EL, care ar trebui să poarte un nume. Un nume pe care să nu-l mai terfelească unii cu faţa hidoasă, cu rânjet de ins incert, un nume care să le facă pe toate celelalte să pălească. Dacă Crin Antonescu va şti să-şi facă timp să-i asculte pe cei care au intenţii pozitive, dacă Crin Antonescu nu va deveni, după modelul tabloidului politic, din nou, un altul care le va şti pe toate, dacă Crin Antonescu va mai şi asculta, nu doar va cuvânta (căci o face bine!) , atunci va fi altfel. Şi va putea fi un bun preşedinte.