Contraeditorial
Pamflet de campanie
Românii nu scapă ușor de povara mentalității paternaliste a partidului-stat care a distrus gândirea liberă în perioada comunistă a țării. Voi încerca să argumentez această tristă realitate prin câteva fapte și declarații recente petrecute în arealul politic timișan.
În orașul Revoluției Române, în județul din Vestul cel dezvoltat democratic al României, se întâmplă, de câteva luni bune, ceea ce s-a întâmplat deja în restul țării: tot mai mulți primari, tot mai mulți lideri de organizații ale unor partide relativ mici sau mari, mai noi sau mai vechi și aparent renăscute, trec la partidul care conduce România de vreo 80 de ani. Nota bene: dacă înainte de Revoluția din 1989 și-a schimbat numele doar o singură dată (PMR-PCR), după 1990 s-a mai vopsit de câteva ori, rămânând până azi partidul cel mai puternic din România. Așa că această mișcare centripetă ”de adeziune”, cu ”strâns uniți în jurul partidului… în cuget și simțiri” este ușor de înțeles la politicianul român vechi și nou. Copacul cu sinecuri al partidului este uriaș și crăcile pe care te poți cățăra sunt nenumărate și cu posibilități variate.
De la sloganul rostit răstit de către bolșevicii români în anii ’50, ”cine nu-i cu noi e împotriva noastră”, soldat cu urmări dramatice pentru cine nu l-a înțeles, s-a ajuns în anii actuali de democratură, la ”vino la noi”, că ”noi avem pâinea și cuțitul”, ”doar cu noi (ei) îți (îmi) merge bine”.
Evident că în spațiul public nu apar astfel de expresii. Tot ce citim și auzim este într-un limbaj contemporan, ”curat” european!
Iată, spre exemplificare, ce declară liderul local al partidului comasat, după reușita cu ultimul politician racolat în județul Timiș: ”este nevoie și de o echipă performantă și de stabilitate politică solidă ”, de ”un pol social-liberal în Timiș extrem de puternic”. Doar așa se vor ”implementa proiectele de care Timișul are nevoie ca de aer”. Replica de adeziune a noului ”membru”, începe cu mulțumiri: “vreau să mulțumesc președintelui… pentru deschiderea și energia cu care ne-a întâmpinat”, după care urmează firesc, nu-i așa, laudele justificative. Noul șef ”este un om hotărât, serios și dinamic, care știe foarte clar ceea ce vrea să facă”. Cauza alipirii este categoric patriotică ”locale”: ”aici am găsit un proiect ambițios care să ducă Timișoara și județul Timiș la un alt nivel… am toată încrederea că experiența pe care eu și colegii mei am acumulat-o în administrația din Timișoara se completează foarte bine cu experiența pe care colegii mei din PSD Timiș o au la nivelul județului… sunt doi oameni care în ultimii ani au reușit pentru Timișoara și județul Timiș ceea ce nimeni nu a mai reușit vreodată, să atragă fonduri și proiecte care să aducă dezvoltare cu adevărat“. Uimiți de asemenea encomiasme – gen ”sărut(ă), ling(e) mâna care mi (ți) se întinde” – rare până acum în spațiul timișorean, întrebăm (a câta oară?!) dacă ar mai fi fost nevoie de acest gen de trafic de influență, făcut la București de către ”doi oameni”, pentru ca Timișul să aibă parte de o dezvoltare normală, în conformitate cu ceea ce produc locuitorii din această parte de țară, în condițiile existenței unor legi corecte și a unei descentralizări reale în România?! Iată și ultima declarație, apărută în presa locală, a unuia dintre cei ”doi oameni”, actualul președinte al Camerei Deputaților, domnul Alfred Simonis, cel care pozează în salvatorul județului și dorește să conducă Timișul începând cu acest an: ”La București trebuie să te lupți, să impui respect și să bați cu pumnul în masă dacă e nevoie pentru că altfel nu te aude și nu te ia nimeni în seamă. Au fost momente grele, tensionate, în care am negociat la sânge orice leu care a ajuns în Timiș”. De ce ar fi nevoie de negocieri ”la sânge”, de ”bătăi cu pumnul”, sau, mai groaznic, pentru că te duce cu gândul la filmele cu mafioți, ”de impus respect” (!), dacă ar exista o legislație democrată, implicit respectată, în România? În ce țară din Uniunea Europeană trăim, dacă un astfel de comportament politic la cel mai înalt nivel, declamat, asumat și autolăudat (!), se întâmplă la București???
Să ieșim din consternare și să zâmbim amar la panoul electoral al aceluiași candidat care împânzește județul – ”Totul pentru Timiș” – în fapt, un lapsus care divulgă vechea gândire a partidului unic (obsedant iritantul ”Să facem totul” a lui Ceaușescu).
În ritmul actual, local și național, de racolare, cu un astfel de limbaj propagandistic, când aparent european, când neaoș grobian, noul PCR, așa-numitul Partid Comasat Român, se îndreaptă ”cu siguranță” spre structura și mentalitatea vechiului partid-stat. Aparent noua limbă de lemn, din care am dat câteva exemple, dezvăluie mentalitatea autocrată, anacronică a partidului dar și supușenia guduristă, interesată, a noilor aderenți.
Îngrijorare timișoreană și nu liniște iliesciană, ar trebui să ne provoace și cuvântul ”stabilitate”, omniprezent în gura liderilor Partidului Comasat, chiar și în cea plină de miere a domnului prim-ministru! Să luăm aminte, acest termen propagandistic este nelipsit din sloganurile favorite ale tuturor conducerilor autocrate și anacronice din lume, din China comunistă până în Rusia putinistă.
