Cunoscutul timișorean, Ovidiu Giulvezan, a plecat ”din lumea cu dor în cea fără de dor”, așa cum îi plăcea să spună. A fost conferențiar universitar al Facultății de Muzică din cadrul UVT. Iubea muzica, o simțea, o căuta. A fost căsătorit cu profesoara Doina Giulvezan, iar în anii 90 ne întâlneam la toate mitingurile anti-Iliescu, anti-Petre Roman, la tot ceea ce putea fi anti-neocomunism.
Inteligent, cu un umor fin, deschis dialogului, își iubea prietenii… În casa familiei Giulvezan aveam să-l întâlnesc pe Horia Roman Patapievici, la primele sale vizite în Timișoara. Casa Giulvezan era deschisă. Pianul era mereu mângâiat de mâini talentate, iar muzica era temelia. Prietenii lui Ovidiu, mai ales George Găină, cunoscut membru al corului Filarmonicii Banatul, erau asimilați familiei. Seri de vară, seri de iarnă, ce vor lipsi de acum…
A fost bun prieten cu marele dirijor bănățean, Diodor Nicoară, împărtășeau valori și credințe comune. A ținut enorm la artistul Operei din Timișoara, Cristian Rudic, actualul director, pe care-l admira și susținea.
Cristian, fiul Doinei, pe care Ovidiu l-a iubit ca pe propriul său fiu, va fi la căpătâiul lui Ovidiu, acum, la trecerea lui spre alte lumi.
Priveghiul va începe joi, 14 martie, ora 16, la Casa Funerară de pe bulevardul Liviu Rebreanu numărul 98, iar înmormântarea va fi sâmbătă, 16 martie, ora 12, în Cimitirul de pe strada Rusu Șirianu.
