Protestatarii de la Timişoara au o răbdare exemplară, demnitatea lor, ca şi rezistenţa de care au dat dovadă pe ger, vânt, frig, presiuni de altă natură sunt de invidiat. Chiar dacă au trecut prin întâmplări tragice, au pierdut camarazi, oameni cu sufletul dedicat total dorinţei de a schimba România, chiar dacă resursele lor sunt limitate, teoretic, energia lor se reformulează din convingerea interioară că se poate! De altfel, acest tip de întoarcere la comunicarea directă, chiar din stradă, după modelul Greciei Antice, este proba continuităţii unui devotament absolut faţă de democraţie. Avem ceva de spus? Spunem! Avem ceva de reproşat? Să o facem! Altfel, mereu, cei de la putere vor crede că sunt insurmontabili! Părem caraghioşi? A cui părere ne priveşte? A celor mixaţi în firele corupţiei şi ale legăturilor perverse? Părerea oamenilor oneşti contează! A celor care au deversat răbdarea, a celor care au un preaplin din suprasaturaţia minciunilor ingerate. Ce-i mult e mult! Ameninţările cu moartea nu contează! Asta, în măsura în care ele nu vor fi prilej de batjocorire din partea poliţiei, aşa cum a primit, semn al ignorării neruşinate, şi femeia ucisă la Bucureşti de un nebun, cu titlul de soţ. Camarazii din Piaţa Victoriei din Timişoara nu vor renunţa. Continuitatea protestelor este dovada caracterului unui nucleu care schimbă lumea! Grupul de la Timişoara nu cedează! Timişoara nu cedează! Jos Băsescu!
Comentarii
comentarii