Doctorul Nicolae Preda, medic primar, doctor în medicină, medic cardiolog reșițean, este unicul autor din România al unei teze de doctorat privind cardiopatiile valvulare, afecţiuni specifice zonelor montane, cu localităţi izolate, aşa cum e, de pildă Banatul de Munte. Într-o perioadă în care mulţi medici, nemulţumiţi de salariile româneşti, plictisiţi întrucâtva şi chiar agasaţi de pacienţi şi de munca lor, se înghesuie să prindă locuri de muncă prin străinătate, doctorul Preda rămâne un profesionist de certă valoare, o persoană accesibilă, calmă, orientată spre prevenţie, care recomandă pacienţilor săi în permanenţă mişcare, produse naturale şi un mod de viaţă sănătos.
– Domnule doctor, ați traversat o lungă carieră profesională, ați avut împliniri și satisfacții. De asemenea, ați activat în mai multe colective prestigioase, cum ar fi cel de la Institutul de Cardiologie Fundeni. Acum suneți unul dintre puținii specialiști cardiologi autentici din județ și aveţi, deja, de nişte ani buni, doctoratul în medicină. Despre acest doctorat v-aș invita să vorbim, pentru că înţeleg că e unul mai aparte…
– M-am înscris în 1996 la acest doctorat, lucrând pentru el timp de șase ani. L-am obținut la sfârșitul lui 2002, la Univesitatea de Medicină și Farmacie Timișoara, avându-l drept conducător știintific pe prof. dr. Caius Streian. Teza mea de doctorat se numește „Cardiopatii valvulare în judetul Caraș-Severin“. Are, deci, o specificitate aparte. Am dorit, de fapt, să avem o situație clară a bolnavilor cu acest tip de afecțiune în județ. Am cuantificat pe toți cei suferinzi sau operați de această boală, care în județul nostru a avut, de-a lungul anilor, o evoluție particulară. Lucrarea e practic și o monografie vizavi de situația acestor bolnavi. Ei sunt cei care acum 30-40 de ani erau copii cu reumatisme articulare nedepistate, care, în timp, au dus la apariția cardiopatiilor valvulare. Caraș-Severin e un județ cu anumite specificități, cu locuitori dispersați în zone muntoase, cu acces mai greu, cu sate izolate. Am studiat 947 de pacienți cu valvulopatii depistate din Reșița, Caransebeș, Oțelu Roșu, Oraviţa, Anina, Bozovici, Moldova Nouă și Bocșa.
– Un subiect adaptat, deci. Aveați nevoie de acest doctorat?
– Vedeți, vine o vârstă la care simți că trebuie să faci mai mult ca profesionist, trebuie să te împlinești. M-am simțit, într-un fel, din nou student, e un sentiment extraordinar. Nefiind implicat în politică, am avut timp să mă ocup de desăvârșirea mea profesională.
Despre lucrarea dv. de doctorat, prof. dr. Caius Streian spunea că, citez din predocumentarea mea, „abordează o temă de primă importanță în patologia cardiovasculară și în practica medicală generală, în Europa şi în lume“, iar dr. Daniel Bedeleanu, conferențiar la Catedra de Cardiologie a Institutului Inimii al UMF Cluj-Napoca, considera că teza e „singura monografie de acest fel din România“. Nu vă tentează cariera universitară?
– Doctoratul în medicină e o satisfacție profesională și personală. Pentru că inerția trebuie evitată, la fel și plafonarea. Am avut o experiență excelentă cu profesorii mei. Dar, din păcate, nu cred că la Reșiţa medicina se va dezvolta atât de mult, încât în „epoca mea“ să avem învățământ superior în acest domeniu. Oricum, e destul de lucru, din nefericire, pentru că viteza civilizației actuale, stresul, sunt bazele patologiei coronariene. Iar tendința e să scadă tot mai mult vârsta la infarcturi şi atacuri coronariene. Acest aspect e chiar îngrijorător, şi dacă oamenii nu vor avea grijă de sănătatea lor, chiar şi medicilor le va veni greu să mai intervină în situaţii critice. Eu le recomand tot timpul pacienţilor mei multă mişcare, chiar puţin sport dacă se poate, hrană mai uşoară, produse naturale. Ştim că lucrurile astea se pot citi acum în toate revistele. Nu trebuie exagerat şi nici căzut în vreo extremă. Fiecare om poate ajunge la o armonie personală a vieţii sale şi atunci se va simţi şi mai bine, inclusiv fizic.
