Piaţa Unirii din frumoasa noastră Timişoara a fost, de-a lungul timpului, simbolul multor întâmplări din destinul nostru. Încă din vremea Imperiului, dar şi acum, în mileniul trei. De când există, este ca un înger pentru oraş. Piaţa a găzduit vizite, concerte, veri frumoase, la terase superbe, loc pentru îndrăgostiţi, dar şi pentru politică. Azi, pentru politică. Campania pentru prezidenţiale se apropie de sfârşit, lumea aşteaptă MAREA schimbare din viaţa unui popor care a trăit destule tragedii în 20 de ani, aproape că şi-ar fi revenit mai repede după un tsunami. Prea multe cutremure în conştiinţele oamenilor, prea multe minciuni, ipocrizii, păcăleli, prea multe infecţii netratate. Crin Antonescu vine la Timişoara acum, în ultimele trei zile ale campaniei electorale. Vine după succesul indubitabil al întâlnirii de la Cluj, care l-a avantajat în confruntarea cu Băsescu. I-aş face lui Crin Antonescu două reproşuri: La atacul lui Băsescu la viaţa privată a lui Crin Antonescu (care atac, este drept, poate inhiba o persoană sensibilă şi nu numai!) ar fi trebuit să reacţioneze mult mai dur, aş fi forţat întoarcerea profilului lui Băsescu spre public, arătându-l în adevărata sa „splendoare” şi spunând povestea dramei în câteva cuvinte, cu menţiunea „numai monştrii pot pretinde că luptă rotind cuţitul în rănile sufletului, numai un ticălos ar putea să vorbească despre drama unui cuplu în acest fel, un astfel de om nu poate fi preşedintele unei ţări, indiferent cum se va fi numind ea”. Băsescu ar fi trebuit, atunci, pe loc, dezbrăcat de haina sa „populară” şi pus la locul pe care-l merită. Al doilea reproş ar fi legat de nominalizarea prea frecventă a numelui lui Geoană, care lipsea, care nu se putea apăra, şi care este liderul unui partid dintr-o coaliţie majoritară din Parlamentul României. Această atitudine a dat apă la moară multor analişti şi jurnalişti, care, în aceeaşi seară, s-au întrebat: se sparge coaliţia? Or, tocmai semnalul de normalitate care vine din partea acestei majorităţi din parlament este cea care încurajează ideea de schimbare. Cum, mereu, consilierii sunt cei criticaţi, aş critica echipa de comunicare a lui Crin Antonescu care ar fi trebuit să pună piciorul pe frână la accentele împotriva lui Geană, care, adevărat, este candidat, dar cu orice candidat se poate lupta şi altfel, oricât de antipatică ar fi, să spunem, prestaţia sa în faţa altui candidat. Atacurile lui Crin la adresa lui Geoană au creat premisele altei perfidii electorale: insinuarea unei alte alianţe cu PDL, or asta a fost dezminţită imediat de Crin Antonescu. După atâtea reproşuri constructive, trebuie spus că pentru vizita lui Crin Antonescu de miercuri, la Timişoara, nu se fac repetiţii, nimeni nu face tumbe în faţa publicului, nimeni nu agită steguleţe, toată lumea este normală. Tinerii care merg la concert vor spune ce vor dori, îl vor susţine pe Crin dacă vor dori, vor cânta numai dacă vor dori, vor schimba lumea numai dacă vor dori. Nimeni nu obligă pe nimeni. Nimeni nu impune pe nimeni: asta e democraţia. Putem alege.
.jpg)
