Banatul Montan e codaș prin comparație cu celelalte trei județe dintr-o viitoare probabilă regiune, oferind 14 locuri de muncă, față de cele 405 ale Hunedoarei
Atunci când vine vorba despre locurile de muncă se spune în general că, pe acest palier există o ”mișcare subterană”. În sensul că locurile de muncă cele mai interesante sau măcar acceptabile au o dinamică obscură, pe fundamentul unor interese sau preferințe personale, fie că vorbim de sfera publică, fie că ne referim la domeniul privat. Așa s-ar explica numărul foarte mic de locuri de muncă pe care instituția de specialitate – AJOFM – îl face public la anumite intervale de timp, pe considerentul că aceste locuri de muncă nu sunt anunțate, așa cum spune legea.
Dincolo însă de aceste considerații, debilitatea economiei reșițene și cărășene, în această vară a lui 2013 este evidentă. Evoluția producției industriale a cunoscut și cunoaște în continuare o curbă descendentă, oamenii pleacă în șomaj tehnic sau sunt pur și simplu puși pe liber, în acest context cele câteva locuri de muncă prezentate de AJOM fiind doar un fir de praf pe plaja imensă a cererilor. Pe de altă parte, avem de-a face și cu un fenomen semnalat îndeobște de sindicate: salariile oferite de cei care încă mai angajează sunt total nemotivante. Cu ele, oamenii aproape că nu-și pot plăti nici măcar dările. Angajatorii susțin însă că, în actualele confiții fiscale, dar și în contextul involuției economice, nu pot oferi mai mult. Astfel că, dincolo de numărul aproape infim al locurilor de muncă vacante, dispare și interesul pentru angajare, oamenii căutând expediente cum ar fi munca în afara granițelor, acolo unde îndeobște femeile întrețin întreaga familie.
Caraș-Severinul – dacă e să luăm ca și context de referință o viitoare probabilă regiune, formată din județul nostru, alături de Timiș, Arad și Hunedoara – stă, din păcate, cel mai prost la acest capitol. În mod constant, AJOFM-urile din celelate județe din această virtuală regiune anunță mai multe locuri de muncă decât cele din Banatul Montan, cu Reșița un fel de capitală a ineficienței. De pildă, la 7 august 2013, Caraș-Severinul avea disponibile 14 locuri de muncă! Ele sunt în general pentru munci necalificate sau cele pentru care nu e nevoie de studii superioare: ospătar, zidar, șofer, recepționer, vulcanizator ori asistent persoane cu handicap grav. În general, dacă se mai caută ceva pe această firavă piață a muncii, putem vorbi de ”meseriași”, semn că aceste meserii pe care odinioară se dădeau multe ”parale” nu trebuiau lăsate să moară. În aceeași perioadă, de după 7 august 2013, județul Timiș anunță un număr de 609 locuri de muncă, într-o pleiadă, desigur, mult mai largă de meserii. Sigur, aici atârnă greu Timișoara, dar și alte orașe din județul vecin, cu o evoluție economică mai bună. Hunedoara – despre care îndeobște credeam că ne este asemănătoare ca și configurație economică – oferă 405 locuri de muncă, ponderea deținând-o Deva. Hunedoara depășește chiar și Aradul, acesta din urmă anunțând 396 de locuri de muncă.
Din această perspectivă, așadar, lucrurile sunt limpezi: Caraș-Severinul se află la coada clasamentului în ceea ce privește locurile de muncă dintr-o posibilă viitoare regiune. Dacă extindem comparația și cu alte județe, lucrurile nu se modifică în mod radical. Între 14 și, să zicem, cele 396 de locuri de muncă ale Aradului, pentru a nu ne compara cu Timișul, este, totuși, o diferență. Chiar dacă nici în aceste județe situația economică nu stă chiar pe roze, este evident că avem de-a face cu o dinamică economică diferită. Sigur, poate că acesta nu e singurul indicator al performanțelor economice, deoarece situația poate fi mai complexă. Dar, până la urmă, numărul locurilor de muncă vacante oferite reprezintă ”respirația”, suflul economic al zonei. Iar din această perspectivă suntem, din nefericire, codași.
