Ziceam, mai acum câteva săptămâni, că primarul Nicolae Robu va fi demn de un Premiu Nobel pentru Educaţie, dacă va reuşi să-i pună la punct pe romii din Timişoara, în sensul de a-i disciplina şi de a-i face să intre în rândul lumii. Ba, chiar încercam să le găsesc scuze acestor concetăţeni ai noştri, care sunt într-un fel, oropsiţi ai sorţii. După ce şatra de nuntaşi romi s-a instalat pe treptele Catedralei Mitropolitane din Timişoara chefuind acolo ca pe moşia lor, cu ocazia unui botez în familie, petrecut în luna iulie, Robu a pus Poliţia Locală în alertă, astfel ca oamenii de ordine să nu mai permită astfel de desfătări antisociale care tulbură, blochează şi perturbă tot oraşul. Chiar nu puteam să accept ideea că această etnie va continua, în frondă, să sfideze ORAŞUL, LEGEA ŞI CIVILIZAŢIA! Ultimul termen este ceva mai pretenţios.
Primarul luase atunci decizia ca în cazul în care astfel de evenimente se mai petrec în oraş, în afara cadrului permis de lege şi de normele de civilizaţie, alaiurile să fie escortate până în afara oraşului şi acolo, petrecăreţii să se chefuiască în voie.
Dacă Robu ar fi reuşit acest lucru, ar fi fost un lucru extraordinar. Ar fi fost un semn că romii au înţeles ceva. Mai ales că vinovaţii de atunci şi-au pus cenuşă în cap şi juraseră în Primărie că nu vor mai face aşa ceva şi că se vor cuminţi, numai să nu plătească amenda contravenţională. Dar au fost obligaţi să o plătească. Minunea a durat câteva zile, ziceam Doamne-ajută că s-au potolit şi că Robu a fost atât de convingător şi în rândurile romilor, cărora le-a spus că dacă vor să fie respectaţi de societate trebuie, în primul rând, să respecte ei legea şi să se respecte pe ei înşişi prin fapte pozitive. Dar, parfum de albine… Au reînceput, cu aceleaşi fapte antisociale. La începutul lui august paranghelia mare a ocupat centrul Timişoarei, cu o logodnă a unor nepoţi din clanul Cârpaci ‘Gradu’, supranumit ‘ministru de finanţe’. Dedicaţii muzicale să ‘le-aude’ tot oraşul, maşini anapoda, spaţii verzi întreţinute din bani publici, călcate în picioare de chivuţe şi limuzine, gălăgie, veselie, hărmălaie, bani fluturaţi sfidător, să se vadă că au cu ce plăti amenzile, răstiri la ofiţeri de poliţie în uniformă (ce-i aia ‘ultraj’?) care le cer respectarea legii. Ce mai! ‘Să moare toţi duşmanii!’, nu alta.
Acum trei zile, mai mulţi ţigani (un sinonim nepersiflativ al cuvântului romi şi care chiar este termenul multisecular pentru etnia aceasta, în vreme ce termenul ‘rom’ este aproape neologism, impus în ultimul deceniu) din clanurile Cârpaci şi Stancu, au declanşat un scandal tipic ţigănesc, pe ultracentralul bulevard C. D. Loga. Pentru a-i potoli au intervenit mascaţii care i-au dus la audieri. Pentru tulburarea ordinii şi a liniştii publice, scandalagiii vor fi cercetaţi penal.
Miercuri seara, scandal ca la uşa cortului, pe strada Energiei din Timişoara, unde au fost trimişi jandarmii să aplaneze un conflict izbucnit într-o familie de ţigani însă unul dintre indivizi a sărit cu parul la oamenii de ordine. Jandarmii de la Gruparea Mobilă au fost chemaţi în sprijin de un echipaj al ambulanţei care intervenise în zonă. Medicii îi acordau primul ajutor unui tânăr de 29 de ani care s-a tăiat cu cuţitul pe antebraţ şi pe gât, după ce s-a certat cu mama lui. La vederea echipajului de jandarmi, cetăţeanul de etnie rromă în vârstă de 29 de ani a avut un acces nervos, încercând să lovească jandarmii cu un par. Jandarmii au intervenit prompt, fiind nevoiţi să folosească mijloacele din dotare pentru calmarea individului care a fost condus la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara pentru acordarea îngrijirilor medicale necesare, iar după aplicarea tratamentului, bărbatul a fost condus şi internat la Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Jebel.
Viaţă amară, aşa-i. Aşa a ajuns Timişoara ultimelor două decenii şi jumătate. Privim în urmă cu nostalgie, la vremea când în Timişoara te luau la ocărâri şi blesteme până la al nouălea neam dacă aruncai un bilet de tramvai sau un muc de ţigară pe jos, când puteai să te plimbi liniştit pe orice stradă din oraş şi pe orice alee de parc. Este adevărat, când vedeai un miliţian te căutai de buletin, iar dacă se întâmpla ca fata/bărbatul cu care erai la braţ pe înserate nu-ţi era soţie/soţ, dădeai declaraţii şi puteai fi suspectat de prostituţie. Dar atunci, Timişoara era locuită de timişoreni, era declarat oraş închis şi aveai cu cine să faci educaţie. Acum, să încerci să le faci o observaţie antisocialilor ţâfnoşi de pe stradă te poate transforma în donator de organe.
