În Timişoara, din anii de după primul Război Mondial şi până în 1947, spaţiul cuprins între Operă şi locul unde astăzi e Catedrala Ortodoxă, se numea bulevardul Regele Ferdinand. După aceea a primit numele de 30 Decembrie. Azi este Piaţa Victoriei. Timişorenii îi spun şi Piaţa Operei; indiferent însă de numele oficial sau neoficial, locul este Corso-ul orașului. A fost şi a rămas, de zeci şi zeci de ani, locul cel mai îndrăgit de plimbare.
Rând pe rând palatele de pe Corsoul își recapătă strălucirea. Palatul Lloyd, Palatul Neuhausz și Palatul Merbl au fost primele restaurare. A urmat Palatul Szechenyi, iar acum a ieșit la vedere și clădirea de lângă, palatul Hilt-Vogel. Lucările sunt pe final, dar schela a fost îndepărtată în cea mai mare măsură.
Singura clădire nerenovată încă de pe Corso, dar aflată și ea în lucrări, este Palatul Dauerbach.
Palatul Hilt-Vogel a fost construit între anii 1912-1913 după planurile arhitectului László Székely, la fel ca celaltă clădire-monument, de care este lipită, Palatul Szechenyi. Stilul este Art Nouveau cu elemente de seccesion vienez și baroc.
În prezent, palatul are 17 apartamente, care sunt fie ocupate de familii de timișoreni, fie închiriate. În momentul actual, Palatul Hilt este evaluat la 3 milioane de euro.
La parterul imobilului este cunoscuta galerie de artă Helios, care a fost mutată acolo în 1968. A găzduit peste 1.000 de expoziții care includ lucrări de la Peter Jecza, Ștefan Bertalan, la Julius Podlipny, Romul Nuțiu sau Adalbert Luca.
În partea opusă, celălalt trotuar al bulevardului (de pe partea clădirii Camerei de Comerţ) a primit numele Surogat (surogat de corso). Deocamdată niciun palat nu a fost restaurat pe această parte.
