Boli care au secerat milioane de vieţi de-a lungul istoriei omenirii au fost considerate, pe rând, semne ale divinităţii, iar lumea le primea ca pe ceva karmic. Dintotdeauna, oamenii mai luminaţi au încercat să afle antidotul, iar pe la sfârşitul veacului XVIII, medicii au trecut la identificarea agenţilor patogeni şi, ulterior, la descoperirea vaccinurilor, care au redus simţitor mortalitatea. Au muncit ani, zeci de ani până au găsit antidotul, astfel că în prezent, aproape 30 de boli infecţioase pot preveni boli cu evoluţie letală, prin vaccinare.
La noi în ţară avem vaccinări generale (BCG pentru profilaxia primară a tuberculozei (TBC), DiTePer împotriva difteriei, tetanosului şi a tusei convulsive, DT, împotriva difteriei şi a tetanosului, vaccinarea antipolio, vaccinarea antihepatită B, vaccinarea ROR, împotriva rujeolei, a oreionului şi a rubeolei, alte vaccinări fiind cu recomandare selectivă sau de necesitate sau de interes regional ori profesional.
Pentru că oamenii de ştiinţă ne-au oferit aceste „prim-ajutoare vitale” în jurul nostru nu mai vedem ciumă, lepră, malarie sau alte boli infecţioase care altădată făceau ravagii. De aceea, probabil că nu mai conştientizăm pericolul infestării cu astfel de boli. Şi de aceea, începem să evităm tot mai mult vaccinarea copiilor.
Prim-vicepreşedintele PNL Cristian Buşoi atrage atenţia atât asupra pericolului de recădere în pandemii de boli contagioase considerate în ultimele decenii ca fiind eradicate, dar şi Ministerului Sănătăţii îi cere mai multă responsabilitate, susţinând că acesta nu a făcut suficientă campanie de informare pentru promovarea vaccinării, în timp ce în media şi pe net curgeau informaţiile alarmiste despre efectele dăunătoare ale vaccinărilor.
„Ministerul Sănătăţii să-şi asume vina de a nu fi informat la timp populaţia cu privire la importanţa vaccinării. Scădere dramatică a gradului de vaccinare în România, care a ajuns la aproximativ 80%, are ca principală cauză faptul ca Ministerul Sănătăţii, principala autoritate care reglementează în domeniu, nu a informat la timp populaţia cu privire la importanţa vaccinării”, spune Cristian Buşoi.
El subliniază că opoziţia crescândă manifestată de părinţi faţă de vaccinare, precum şi acţiunile desfăşurate de diverse organizaţii nonguvernamentale împotriva vaccinării, au prins contur tocmai din cauza faptului că Ministerul Sănătăţii nu a desfăşurat la timp propriile campanii de informare, prin care populaţia să conştientizeze importanţa vaccinării, dar şi riscurile privind reapariţia unor boli deja eradicate.
„Faptul că Ministerul Sănătăţii ia în calcul elaborarea unei legi privind situaţia imunizărilor, despre care se vorbeşte că ar putea conţine inclusiv sancţiuni, demonstrează cât de gravă este situaţia în care a ajuns România şi subliniază incompetenţa şi neputinţa acestei autorităţi în momentul de faţă”, afirmă Buşoi.
Potrivit acestuia, medicii români au atras atenţia în repetate rânduri privind necesitatea unei campanii puternice de informare publică şi au cerut, totodată, adoptarea unor măsuri care să încurajeze vaccinarea. De asemenea, au atras atenţia că în diverse ocazii vaccinurile – chiar şi cele uzuale -, lipsesc.
„Ce a făcut Ministerul Sănătăţii până acum? Iar în cazul în care vaccinarea devine obligatorie şi vaccinurile lipsesc, cine va fi responsabil?”, întreabă retoric Buşoi.
Liderul liberal solicită Ministerului Sănătăţii atât asumarea publică a vinei de a nu fi informat la timp populaţia cu privire la importanţa vaccinării, dar şi să desfăşoare cât mai repede o campanie de informare publică privind importanţa vaccinării şi să adopte de urgenţă măsuri de facilitare a vaccinării, dar şi să rezolve problemele de aprovizionare cu vaccinuri, acolo unde există. Programele de vaccinare în masă au avut un impact considerabil în medicina preventivă, contribuind la reducerea numărului de cazuri de difterie, tetanos, tuse convulsivă, rujeolă, rubeolă, oreion sau hepatita virală B în majoritatea ţărilor industrializate.
