Acasă Actualitate Cultura naţională, doar pentru o zi?

Cultura naţională, doar pentru o zi?

759
DISTRIBUIȚI
academia

Avem o zi dedicată culturii  naţionale. Nu este prea puţin ca o singură zi să onorăm cultura naţională, după care să uităm de Eminescu, Brâncuşi, Enescu, Grigorescu, Călinescu?

Avem o zi dedicată limbii române. Nu este prea puţin? O singură zi o vorbim? În limba şi cultura română trăim în fiecare zi. De aceea s-ar cuveni ca cel puţin întreaga lună ianuarie să o dedicăm culturii naţionale. Mai ales că se îngemănează cu Luceafărul poeziei noaste, iar Eminescu este pretutindeni în spaţiul românesc.

Anunţat “în deplină tăcere” pentru presă, evenimentul dedicat de Filiala Timişoara a Academiei Române l-a avut ca invitat pe chiar preşedintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, alături de ÎPS Ioan, Mitropolitul Banatului

“Amplitudinea culturii noastre româneşti are dimensiuni cosmice. Există această cultură a cerului şi la noi, la români, pentru că ţăranul român cu ascuţimea minţii a tăiat din pădurea stelelor cerului şi a făcut din ele un car, Carul Mare; apoi a aşezat în el prescură şi a trimis-o sfinţilor în Împărăţia Cerurilor”, a spus Mitropolitul Ioan al Banatului.

Pentru istoricul Victor Neumann, limba, religia, filosofia, istoria, literatura, create de o comunitate de-a lungul timpului, contribuie la formarea omului, la emanciparea lui politică şi la fundarea administraţiei şi a justiţiei statale. “Relaţiile cu lumi şi culturi diferite au fost şi sunt importante dintotdeauna. Nu am nicio îndoială că naţiunea română, aidoma multor altora, îşi va păstra valorile proprii. Totodată, ea se va îmbogăţi prin contactul cu idei, metode şi practici existenţiale diferite, prin depăşirea prejudecăţilor cultivate de sistemele totalitare din secolul XX. Cred în minţile deschise, în omul deprins să caute, să înveţe, să privească şi să îmbrăţişeze atât aproapele, cât şi departele. Deîndată ce cultura română va deprinde ori va cultiva astfel de principii fără nicio teamă, România va dobândi o autentică voce naţională şi europeană”, spune Victor Neumann.                                   

O societate educată spre cultură se pregăteşte în timp, în ani, în generaţii. Cultura nu se predă nici la grădiniţă, nici în clasele primare sau gimnaziale, nici la liceu; cultura se formează în familie, de când bunicii şi părinţii le citesc celor mici poveşti, de când sunt scoşi la teatru de păpuşi, de când le sunt purtaţi paşii în galeriile de artă, în săli de concerte ori de teatru sau operă. Cultura se asimilează de către fiecare celulă umană, în măsura în care, asemeni unei plante care primeşte apă, şi ea, celula umană, primeşte doza zilnică de cultură.

La Academia Română din Timişoara, culturii naţionale i-au adus ofrande de suflet şi cei mai tineri slujitori ai artelor, elevii Liceului Ion Vidu, care au pregătit un moment muzical la pian, susţinut de Maria Alice Poenaru, profesor Elena Samoilă. Programul a cuprins piese din creaţia lui Ciprian Porumbescu (Balada Op. 29, transcripţie pentru pian de Rudolf Novacek); Frederic Chopin (Nocturna Op. 72 nr. 1); Paul Constantinescu (Toco – Toccanina); Edvard Grieg (Piese lirice Op. 43 nr. 6 „La primăvară”); Marţian Negrea (Suita „Impresii de la ţară” – Alunelul); Mikhail Glinka (Suita „Salutări de la Saint; Petersburg” – nr. 10 – Ciocârlia); Piotr Ilici Tchaikovsky (Suita „Spărgătorul de nuci” nr. 7 – Andante Maestoso).

Da, au fost şi piese ale unor compozitori străini, pentru că cultura este un fenomen dinamic, care chiar dacă este numită “naţională”, nu este ermetizată, ci este în contact cu valorile lumii.

Aşa este şi cultura Timişoarei, care a creat dintotdeauna valori cu impact asupra unor comunităţi mai largi decât cele locală şi regională, oraşul remarcându-se prin mentalităţile individuală şi colectivă.

Prof. Victor Neumann ne îndeamnă să recunoaştem că muzicieni precum Ion Vidu, Sabin Drăgoi, Josef Brandeis, Filaret Barbu, Tiberiu Brediceanu, Richard Oschanitzky au fost compozitori şi interpreţi ai întregii naţiuni române.

“Creaţia lor se regăseşte în multe dintre programele de muzică clasică ale filarmonicilor din România. Dirijori şi compozitori contemporani nouă au excelat şi excelează la nivel naţional şi internaţional, exemple strălucite fiind Remus Georgescu, Nicolae Boboc, mai recent Cristian Măcelaru, dirijor al Romanian Chamber Orchestra, care va concerta în cadrul programelor Timişoara CCE 2021. Tot în domeniul muzicii clasice o avem pe Corina Belcea, un alt produs de elită al şcolii de artă din Timişoara, selectată încă din anii de liceu la clasa lui Yehudi Menuhin, la Londra. În muzica rock, inconfundabilă e activitatea de şase decenii a formaţiei Phoenix, influenţa căreia s-a resimţit în toată România, muzica acesteia ilustrând foarte bine prelucrarea folclorului românesc şi influenţa curentelor culturale occidentale. Nicu Covaci, Bela Kamocsa, Moni Bordeianu, Josef Kappl sunt câteva nume emblematice pentru muzica rock din România începând din 1960 până astăzi. În arta vizuală, s-au impus în cultura naţională Liceul de arte şi Grupul Sigma, precum şi Filiala Timişoara a Uniunii Artiştilor Plastici din România. Ceea ce a produs Grupul Sigma la Timişoara în anii 60 – 80 ai secolului trecut reprezintă neoavangarda artei româneşti, astăzi receptată şi recunoscută în Europa şi în lume. Liceul din Timişoara a jucat rolul unei adevărate universităţi de arte în a doua jumătate a secolului XX. Acolo s-a constituit Grupul Sigma, care prin creaţiile sale a devenit una dintre cele mai autentice punţi de legătură intelectuală şi artistică a României postbelice cu lumea. Roman Cotoşman, Ştefan Bertalan, Constantin Flondor, Doru Tulcan sunt numele care au dat contur creaţiilor Sigma. Mentorul lor a fost una dintre personalităţile de vârf ale culturii umaniste din Timişoara şi din România, profesorul Eduard Pamfil”, spune Victor Neumann.

Comentarii

comentarii