Timişoara era să fie călcată de mineri, imediat după Revoluţia din 1989, la scurt timp după ce minerii au rupt oase în Bucureşti. Atunci când au auzit timişorenii că minerii vor să „lovească” oraşul de pe Bega, s-au organizat în grupuri şi au stat la porţile oraşului, în locurile vizate şi au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a evita acest lucru.
Populaţia Timişoarei era solidară, în acele timpuri. Apoi, timişorenii au fost măcinaţi de dezamăgiri. Populaţia a fost fabuloasă în 1990, o solidaritate fantastică. S-a ales praful… din cauza necazurilor şi a dezamăgirilor…
Excursii din Valea Jiului spre Timişoara
„La câteva săptămâni după mineriada din 13-14 iunie 1990, am citit într-o revistă consacrat securistă (Europa), directorul era fost ofiţer de securitate, un anunţ care mi s-a părut ciudat: „în Valea Jiului se organizează excursii spre Timişoara, pentru a vizita locurile fierbinţi ale revoluţiei”. În contextul respectiv, am avut impresia că s-ar putea organiza o mineriadă, mascată turistic, în oraşul de pe Bega”, povesteşte Liana Şerban, membră a Societăţii Timişoara şi soţie a regretatului George Şerban. Mai mulţi oameni din Societatea Timişoara au încercat să verifice prin cunoştinţe din Valea Jiului, rude, veridicitatea presupunerilor. S-a primit confirmarea din mai multe surse că circulă zvonul pregătirii unei descinderi a minerilor în Timişoara. Potrivit celor din Valea Jiului, această excursie trebuia organizată în weekend, deoarece „muncitorii timişoreni sunt mult mai solidari sau mai bine organizaţi decât bucureştenii şi ar putea opune rezistenţă în zilele lucrătoare, ieşind masiv din întreprinderi” – cum a spus o sursă din valea Jiului. Aşa circula ca zvon…
S-au organizat grupuri de veghe
Tot din sursele din valea Jiului s-a aflat că minerii vor veni şi cu autocare, şi cu trenul. Zvonurile au fost confirmate de către comandantul Armatei a IV-a de la acea vreme, care-şi avea conducerea la Timişaora. „Am aflat că într-adevăr se pregăteşte o astfel de operaţiune. Am dedus din context, erau chestiuni de nuanţă, că minerii trebuiau să vină să facă ordine, ca în Bucureşti”, spune Liana Şerban. Ordine ce trebuia justificată prin regizarea unor acte de vandalism, în prealabil. Sediul Soicetăţii Timişoara urma să fie una din ţintele descinderii, trebuia să îi pună la punct. Pentru a preîntâmpina scenarii care să ofere pretextul pentru venirea minerilor, membrii Societăţii Timişoara, împreună cu poliţia au organizat grupe mixte de supraveghere a unor zone unde s-ar fi putut produce astfel de acte de vandalism regizate. „Aceste patrule au funcţionat în jur de o săptămână, în special noaptea”, spune Liana Şerban.
I-au speriat, au spus că pun dinamită pe calea ferată
La auzul veştii că e posibilă o descindere a minerilor, mulţi timişoreni s-au adunat în Piaţa Operei şi au început să se organizeze în grupuri de supraveghere. Şi-au făcut chiar şi bâte de baseball, pentru a se apăra în caz de nevoie. „Pe de altă parte, erau ferm hotărâţi să-i aştepte pe mineri la gară, pentru a-i opri să devasteze oraşul. Am început să dăm telefoane în mai multe gări de pe traseu, din zona Văii Jiului, pentru a-i anunţa că minerii sunt în pericol, dându-ne drept prieteni ai minerilor. Le-am spus că minerii sunt în pericol pentru că cei din Timişoara au de gând să pună dinamită pe calea ferată. A fost o modalitate a noastră de a intimida, fără nici măcar a şti cum arată dinamita”, spune Liana Şerban.
Lui George Şerban i s-a pregătit mandat de arestare
„În perioada tensionată de care vorbesc, comandantul Armatei a IV-a l-a anunţat pe George că i s-a pregătit mandat de arestare. Lui George şi încă unuia dintre membrii Societăţii Timişoara. Acelaşi comandant l-a asigurat pe George că în cazul în care evenimentele sau scenariul s-ar fi aplicat, la uşa blocului nostru ar fi fost câţiva soldaţi care să asigure protecţie”, spune soţia regretatului George Şerban. Atunci cînd au văzut că oamenii se organizează, cei care pregăteau descinderea minerilor în Timişoara au renunţat. Erau grupuri şi la gară. Aveau un sistem de comunicare, nu erau telefoane mobile, era un sistem tip curierat. Minerii au auzit că timişorenii s-au organizat pentru a rezista în faţa lor şi nu au mai venit. I-a speriat solidaritatea timişorenilor, unitatea populaţiei. Acum, însă, solidaritatea locuitorilor oraşului de pe Bega a rămas… istorie…
Sursa foto: www.romanialibera.ro
