Atmosfera glamour a dansului sportiv înfierbântă, de obicei, imaginaţia şi spiritul. Superbele perechi de tineri ocolesc parcă, uneori, gravitaţia, cu graţie şi ştiinţa mişcării. Este o încântare pentru ochi şi spirit să vezi astfel de evoluţii, mai ales când ele au loc la un nivel competiţional şi artistic ridicat. O astfel de atmosferă domină, de obicei, competiţiile naționale sau internaționale de „Dance Masters”. Câte 1.500-2.000 de perechi din toată lumea, cu vârste între 6 şi 35 de ani, evoluează pe scena întrecerii, aducând competiţia la un nivel foarte ridicat, dominat de puternice emoţii şi ambiţii. Probele uzuale în astfel de competiții sunt Standard şi Latino. În asemenea competiţii evoluează și tineri sportivi reşiţeni antrenaţi de Alex Holecz, un tânăr de 26 de ani, care, deținând un club la Reșița, a obținut multe premii în ultimii ani, alături de partenera sa de dans, Lavinia Luchian, la categoria 35 de ani. De altfel, reșițenii fac de regulă furori la astfel de competiții. ”La un moment dat, juriul nu-şi mai dezlipea ochii minute bune de perechea pe care o formam”, redă Alex pentru noi atmosfera dintr-una dintre ultimele mari asemenea competiții, unde de altfel au și obținut locul I. Din păcate, însă, concursurile de acest gen nu sunt prea mult televizate, pentru că dansul sportiv nu e atât de popular pe cât ar merita să fie. Alex Holecz, foarte pasionat, face performanţă cu dansatorii săi, în condiţiile în care copiii şi tinerii au fost o vreme legitimaţi la un club din Timişoara şi nu au nici măcar o sală proprie. Ei plătesc chirie diferitelor şcoli generale din municipiu, care-i găzduiesc în sălile de sport. Săli improprii pentru performanţă, fără oglinzi, cu parchet neşlefuit, unde dansatorii îşi rup pantofii de dans, destul de scumpi. De altfel, un costum pentru dansatorii sportivi poate costa, de la 200 de lei pentru fete, la începători, până la 1.500 de euro pentru avansaţi şi cam 800 de euro la băieţi. „Am avea nevoie de o sală proprie, în primul rând, ne spune Alez Holecz. Şi de sprijin financiar, pentru că fiecare sportiv trebuie să cheltuiască aproximativ 500 de lei la fiecare concurs. Costumaţia e şi ea scumpă. Eu fac performanţă de câțiva ani, dar din toamna lui 2008 au început să apară performanţele, podiumurile, cum le spunem noi, adică locuri pe podium. Am încercat aici (Şcoala Generală nr. 12 din municipiu) să realizez prin forţe proprii raşchetarea şi lustruirea parchetului, cu condiţia însă să fim scutiţi o perioadă de chirie, dar ni s-a spus că putem să facem asta, dar trebuie să plătim în continuare”. Aşa că, în buna tradiţie românească, performanţele apar acolo unde nici nu te aştepţi şi unde nu sunt condiţii. Totuşi, pare că pasiunea mistuitoare a acestor tineri va găsi, până la urmă, calea spre succesul dublat de condiţii propice. Până atunci, însă, se chinuie prin săli improvizate.
