Ioan Cicio lucrează 1.200 de ha în Grabaț, județul Timiș, pe care le cultivă an de an numai cu trei cereale: grâu, porumb și rapiță. El și-a construit silozuri și depozite cu o capacitate de peste 20.000 de tone, de aceea nu își vinde niciodată producția la recoltare. Chiar micii fermieri din zonă vin să își păstreze grâul sau porumbul la el.
”Niciodată nu vând cerealele la recoltare”
”Eu nu vând cerealele decât de la un an la altul, fiindcă am depozit foarte încăpător unde pot să le țin. Nu dau niciodată cerealele la recoltare. Prețurile la cereale sunt foarte mici, fiindcă sunt stabilite de un grup de indivizi, care, să zic așa, se întâlnesc la o masă, în Poiana Brașov, și decid, în timp ce fermierul se află în câmp la muncă. Așa stau lucrurile în România. Traiderii dictează și nu le pasă de munca fermierului. Ei vor să profite și știu cum să facă acest lucru”, este de părere Ioan Cicio.
El crede că singura șansă a agricultorilor de a-și impune punctul de vedere este să se organizeze în cooperative, în asociații și în grupuri de producători și să nu vândă, dacât la prețul impus de ei.
”În mod normal, noi ar trebui să facem prețurile nu traiderii. În realitate, nu este așa. Achizitorii profită că fermierii nu au spații de depozitare, nu sunt capitalizați și nu au bani ca să înceapă noile culturi. Eu am spațiu de depozitare foarte bun și sunt curtat de firmele cumpărătoare, ca să nu le stric afacerile. Ministerul Agriculturii mai mult încurcă decât ajută. Cred că fermierii ar trebui să fie reprezentați în minister printr-o organizație mare care să îi unească și să le impună punctul de vedere la nivel central”, crede fermierul din Grabaț.
Cicio și-a început activitatea în agricultură, în urmă cu 28 de ani, în 1992, când a avut curajul să cumpere clădirile CAP-ului părăsit din Grabaț. Atunci nu avea niciun ha de teren în proprietate. Așa a început să cumpere pământ. În acea perioadă se practica o agricultură primitivă, cu vechile tractoare românești și cu alte utilaje neperformante. Omul și-a dat seama că era nevoie de un spațiu de depozitare, unde să își păstreze producția și să nu o vândă direct din câmp. Așa a început să conceapă proiecte pentru construcția unor silozuri și depozite pentru cereale.
Astfel a început modernizarea fermei. El a achiziționat și utilaje performante, iar în același timp, teren agricol. Când nu avea destui bani, luat pământ în arendă. A înțeles că pentru a avea mai multă eficiență, terenul trebuia să se afle în același loc. A început să comaseze suprafețele, pentru ca ferma să fie compactă să o poată lucra mai ușor. De peste 20 de ani, asta face. Când găsește, cumpără pământ și îl comasează. Așa a ajuns să aibă 1.200 de hectare, într-o fermă compactă.
”Dacă cineva are la mine în arendă pământ sau are teren în zona mea sau invers, dacă eu am cumpărat pământ în zona lui, facem comasarea. Facem schimb de terenuri și grupăm hectarele. Eu lucrez pământul lui și el pământul meu. Așa am procedat de 20 de ani și treaba merge bine”, a explicat Cicio.
2019 a fost un an bun pentru porumb și rapiță, pentru grâu a fost cel mai rău an de când Cicio face agricultură. Grâul nu avut o răsărire bună, nu au fost nici ploi în toamnă. Peste iarnă nu a fost nici înfrățit. Rapița la Cicio a mers bine în fiecare an, de aceea, în 2019, a cultivat peste 400 de ha.
În 2008, Ioan Cicio a avut primul proiect de construcție a unui siloz cu o capacitate de 4.000 de tone și pentru achiziționarea de tractoare și combine. Magaziile vechi ale CAP au fost modernizate și transformate în spații pentru cereale. În plus, a mai construit și o hală mare de depozitare.
De la Uniunea Europeană, el a luat numai un proiect de 1 milion de euro. Atât. Din păcate, regretă că l-a făcut. Fiindcă banii sau devalorizat foarte mult, prin 2010, când s-a terminat proiectul, și el a ieșit în pierdere. Practic de mare ajutor nu i-a fost, de aceea în anii următori Cicio s-a axat numai pe proiecte finanțate din bani personali. ”Eu în fiecare an, am încercat să aduc ceva nou în fermă, să construiesc, să achiziționez utilaje sau terenuri. Am încercat să fiu într-o continuă dezvoltare a fermei”.
Ioan Cicio are șapte tractoare de la Johnn Deere, două combine mari de la IPSO și multe alte utilaje agricole. A cumpărat tractoare inclusiv din Italia, fiindcă erau mai ieftine. Investițiile proprii în dezvoltarea fermei s-au ridicat la aproape 2 milioane de euro, pe lângă proiectul de un milion de euro luat de la Uniunea Europeană.
Fermierul este un prevăzător și caută să își ia măsuri de siguranță cu mult înainte de a apărea o problemă. El preferă să cheltuiască niște bani și să își cumpere un utilaj, când nu are nevoie de el. Dacă o combină sau un tractor se strică chiar în timpul campaniei agricole, cum se întâmplă de cele mai multe ori, atunci el este asigurat.
Utilizează tractorul sau combina pe care le-a pregătit din timp. Așa funcționează Cicio și funcționează bine, de aproape 30 de ani. Dacă în timpul campaniei agricole se strică un utilaj, blocajul este foarte mare, iar pierderile sunt la fel de mari. Spune asta din propria experiență. De aceea el este prevăzător să nu rămână descoperit în ceea ce privește mașinile agricole.
Inputurile le ia de la companiile care vând mai ieftin și au produse de calitate. Nu are o companie preferată. Pentru pregătirea terenului la grâu în această tomnă a trecut o dată cu discul, apoi au fost date îngrășămintele, apoi iarăși cu discul, iar în final a trecut semănătoarea.
Comentarii
comentarii
