Duminică 29 martie, dimineaţa, trecem la ora de vară. Trecerea de la ora exactă de iarnă la ora de vară are loc în fiecare an în ultima duminică din luna martie.
Ceasul se dă înainte, astfel ora 3 dimineaţa devine ora 4, iar ziua în cauză are doar 23 de ore. Ideea trecerii la ora exactă de vara îi aparţine celebrului om de ştiinţă Benjamin Franklin şi provine din secolul al XVIII-lea. Acesta a studiat modul în care lămpile cu ulei produceau lumina şi cât de eficiente erau acestea. Într-o dimineaţă de vară, Benjamin Franklin s-a trezit la ora 6 şi a fost surprins de cât de multă lumina îi intră în camera. A crezut că “de vină” sunt lămpile cu ulei, care luminau străzile, dar imediat a observat că soarele tocmai răsărea la orizont. În anul 1784, Benjamin Franklin a publicat un eseu numit “Un proiect economic”, prin care îndemna populaţia să se trezească mai devreme, pentru a se folosi de lumina soarelui şi a economisi uleiul utilizat la lămpile de iluminat public. În anul 1907, ideea lui Franklin a fost preluată de constructorul britanic William Willett, care a propus să se adauge 20 de minute în fiecare duminică din aprilie şi să se scadă aceste minute în duminicile lunii septembrie. În anul 1908, încercarea de a introduce această regulă în Marea Britanie a eşuat. Ideea a fost reluată pe 30 aprilie 1916 în Germania, fiind urmată imediat de Marea Britanie, Belgia, Danemarca, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia, Turcia şi Tasmania. Pe 31 martie 1918, ora de vara a fost introdusă şi în Statele Unite. Ideea realizării unui decalaj orar manual aşa încât societatea să beneficieze de o ora în plus de lumina naturală şi astfel să se economisească curentul electric în case şi în mediul industrial a fost susţinută în 1895 de astronomului britanic George Hudson. (sursa:ora-exacta.eu).
