Poetul Jean Ciclovean și-a încântat recent cititorii cu o frumoasă carte de poezii intitulată ”…De suflet” dedicată nu doar credinței strămoșești în Biserica Ortodoxă, ci și iubirii față de aproape, de familie și de prieteni, iar Iisus Hristos este Supremul spre care tinde poetul. Este o carte excelentă, din care nu lipseşte poezia care copleșeşte cititorul cu nespuse emoţii.
Volumul a fost lansat în 2023 la editura Eurostampa Timișoara.
În Cuvânt înainte, autorul scrie:
„În ultimii ani, am participat la Festivalul concurs internațional de creație cultural-artistică și educativ-științifică de inspirație religioasă «Lumină lină» – in memoriam Aurel Turcuș, secțiunea Poezie.
Trebuie să spun că poeziile trimise s-au bucurat de aprecierile juriului care m-a onorat și cu unele distincții. Multe poezii fiind adevărate rugăciuni, m-am gândit să le public pentru mângâierea sufletească a cititorului.
De aceea, rog cititorul să zăbovească asupra părții a doua, «Cu fața spre cer» și cu sufletul să citească poezia «Îndemn».
Indiferent de natura potrivnică a împrejurărilor, de obstacolele ivite în mersul său, poate istovitor, pe cărările vieții, mergi, omule, cu credință, fără șovăire, înainte, încrezător în cele sfinte!
Până în ultimul tău ceas.
Înaintează pas cu pas,
Iar dacă te-ai împiedicat,
Iar mersul te-a epuizat
Târăște-te, tot înainte,
Nu renunța la cele sfinte!” – scrie autorul Jean Cicloveanu, în Cuvânt înainte.
Volumul are două părți: prima se numește „Prin deșertul vieții în liniștea deplină a nopții”, iar partea a doua, „Cu fața spre cer”, care cuprinde mai multe poezii ce au în titlu amprenta de ”rugă”. Dintre acestea, amintim:
„Rugă pentru eroi”, „Rugăciune pentru o floare”, „Rugăciune pentru ea”, „Rugă pentru majestatea Sa Regele Mihai” sau „Rugăciune”.
Alte poezii se referă la lumina divină, la lumina credinței, la veșnicie, la icoane și la Vinerea Patimilor.
În „Scrisoare Domnului Iisus”, citim:
„Sunt un mare păcătos,
Domnul meu Iisus Hristos,
În genunchi te rog smerit
Iartă-mi tot ce am greșit,
Când am fost Doamne la greu,
Ți-am cerut sprijin mereu.
L-am primit, dar am greșit:
Foarte rar ți-am mulțumit.
Ocrotește-mă, Te implor,
Să nu ajung Fiul risipitor,
Calea să nu o mai greșesc,
Fiindcă, Doamne, Te iubesc.”
O poezie este destinată Ucrainei și se numește „Rugăciune pentru Ucraina”:
„Doamne epuizat de întristare
Privesc zvârcolirea unui popor…
Te rog oprește această oroare,
Care dă-n suflet dureros fior.
…………
Îndurerat de întristare,
Privind o țară schingiuită,
Te rog, Doamne, ai îndurare,
Revarsă pacea ta râvnită.”
În „Addenda” sunt mai multe catrene dedicate unor personalități, oameni de litere, profesori, dar și regretatului scriitor Aurel Turcuș și lui Cornel Ungureanu, precum și Asociației Consiliului Seniorilor și chiar lui Zeus.
Citim două strofe de pe coperta de încheiere a cărții:
„Un ciclovean de rând,
Albit de ani, plăpând,
Dar ocrotit la greu
De bunul Dumnezeu
În gingașu-nceput de iarnă,
Fulgii de nea-s o încântare,
Cerul dorind în dar se cearnă,
Pe anul de plecare.”
O altă carte emoţionantă a poetului Jean Cicloveanu care atinge sufletul cititorului se numește ”Reverberații nocturne dintr-un jurnal prăfuit”.
Cartea este cu dedicație: ”Pentru mirificul meleag natal și pentru dragostea cu care mi-a fost vegheată copilăria, pentru cea pe care am simțit-o alături într-o cursă lungă și uneori izbăvitoare, pentru cei care mi-au dăruit clipele magice de a fi părinte și bunic, pentru toate, mulțumesc Doamne”, este mesajul lui Jean Cicloveanu.
”În loc de prefață”, autorul Jean Cicloveanu scrie următoarele:
Ecoul gândurilor, frământărilor, visurilor, într-un cuvânt al trăirilor de peste trei decenii (1972-2011) și-au făcut culcuș între filele îngălbenite de vreme ale Jurnalului prăfuit la care se face referire în titlu scrierii.
Reverberația revoltei, a tristeții, a bucuriei, oricât m-ar fi istovit sau exaltat, nu mi-au îngăduit binemeritata odihnă din nopțile acelor ani până nu o încredințăm hârtiei.
Hartia a fost mai mult decât o prietenă, fiindcă mi-a suportat cu multă îngăduință toate gândurile neroade așezate seară de seară într- un jurnal al trăirilor.
La îndemnul unor apropiați, am ales dintre acestea, nu știu cât de inspirat, și le-am înmănuncheat nu chiar cronologic și după linia melodică a fondului muzical!
Cântul de petrecere din fagure de miere cel doinit din frunza de pelin sau bocetul de înmormântare al clipei de cristal.
Deoarece între două pagini alăturate poate exista o distanță de ani chiar mai mulți, am considerat necesară aplicarea peceții vârstei pe fiecare pagină extrasă din Jurnalul prăfuit.
Cartea este împărțită în 10 capitole cu diferite teme.
Găsim și un text cu titlul „În loc de prefață”, scris de autor, în care el explică motivaţiile pentru care a aşternut rândurile acestui minunat volum de poezie.
Primul capitol se numește „Revolta condeiului” și cuprinde 16 poezii, iar ultimul capitol se numește „Cu fața spre apus” și cuprinde șase poezii cu titlurile: „Puterea anilor sau Bătrânețe”, „Ce ani, Doamne!” „Rază tămăduitoare!”, „La un givan domnesc”, „Rugă”, „Mirajul meleagului natal” sau „Vale de Caraș”, poezie scrisă în 21 august 2011 şi dedicată întrunirii cărășenilor.
Citim prima strofă
Vale de Caraș – fior de întrunire
Liant natal iubire,
Ce strânge-n vadul generos
Șuvoi de dor în curs duios.
Pe ultima pagină sunt reunite două catrene cu titlul „Valea Călugărei”, care descrie un peisaj de basm, cu palate regale în care poetul visează, se întristează, dar se şi înveselește.
„Beat de tristețe, imagini vrăjesc
Visând în colibe ruinate,
Pereții de lut cu petale-i lipesc
Și mă simt ca în regale palate.
Beat de tristețe și râd și cânt,
Alerg prin șicane de gânduri,
Printre atomi bizari mă alint,
Apoi mă topesc printre rânduri.”
