Mulţi se întreabă cum se vor distribui mandatele la alegerile parlamentare din 9 decembrie. Oamenii ştiu că, în urma redistribuirii, un candidat poate ajunge deputat sau senator cu doar câteva voturi, iar dacă un candidat strânge 50 la sută plus unu din voturile alegătorilor din colegiu merge singur în parlament. De asemenea, sunt unele situaţii în care, deşi un judeţ ca Timişul are 14 locuri de parlamentari, 14 colegii, în parlament, în urma redistribuirii, în anumite situaţii, pot ajunge mai mulţi, ceea ce duce la creşterea numărului de parlamentari. Sorin Belea, directorul Direcţiei Regionale de Statistică Timiş, a prezentat algoritmul privind constatarea rezultatelor alegerilor parlamentare.
Cât e pragul?
Prima fază – numărătoarea voturilor în fiecare secţie de votare. Rezultatul acestei numărători este concretizat într-un proces verbal, care este centralizat la nivelul fazei a doua – centralizarea la nivelul secţiilor de circumscripţii electorale. La Biroul Electoral Judeţean (BEJ) Timiş se centralizează toate procesele verbale ale secţiilor de votare din judeţ. BEJ transmite la nivel naţional reuzultatele la nivelul judeţului Timiş. Se centralizează la Bucureşti rezultatele la nivelul întregii ţări. Urmare a acestei centralizări se obţine pragul electoral. Pentru partide pragul electoral este 5 la sută din voturile valabil exprimate, la nivel de alianţe formate din doi competitori este de 8 la sută. La cele formate din 3 competitori este 9 la sută, iar la alianţele formate din patru competitori este de 10 la sută. „Dacă un partid câştigă 3 colegii de senatori şi 6 de deputaţi (cu 50 la sută plus 1), atunci intră în parlament fără să mai trebuiască să îndeplinească pragul”, spune Sorin Belea.
„În toate aceste calcule partidul nu influenţează”
Biroul Electoral Central (BEC) trimite la BEJ rezultatele cu partidele parlamentare. BEJ adună toate voturile valabil exprimate ale partidelor care au intrat în parlament. Toate voturile partidelor se împart la numărul de colegii aferente circumscripţiei electorale. Se obţine un coeficient electoral la nivel de judeţ. Coeficientul reprezintă numărul de voturi necesare pentru a obţine un mandat de parlamentar. Se va împărţi numărul de voturi obţinut de fiecare partid la coeficientul electoral, pentru a vedea câte mandate are acel partid. Fiecare partid va avea un rest. La nivelul BEJ se produce anexa care este trimisă BEC, în care se prezintă etapa I de alocare de mandate – câte mandate au fost alocate în prima etapă şi se prezintă şi resturile de la fiecare partid. Se face o centralizare la nivel de ţară. Mai rămân un anumit număr de mandate de alocat. Se foloseşte o metodă matematică (D Hondt). Iar de aici, matematica şi metodele tehnice intră în scenă. Pe fiecare total de resturi la nivel naţional se împarte la numărul de mandate care au rămas de alocat, la nivel de opt zecimale. Aceste cifre se ordonează în ordine descrescătoare. Alocarea se face la nivel de ţară.
Apoi urmează etapa în care urmează să fie împărţite mandatele fiecărui partid la nivel de ţară pe fiecare judeţ. Numărul voturilor valabil exprimate dintr-o anumită circumscripţie a uni partid se împarte la numărul voturilor valabil exprimate la nivel de ţară şi se înmulţeşte cu numărul de mandate nealocate din respectivul judeţ. Procesul nu se opreşte aici, dar devine din ce în ce mai tehnic…
„Există mai multe etape. În toate aceste calcule partidul nu influenţează. Resturile se trimit la Bucureşti, pe partid se face un total al resturilor, se împarte la numărul de colegii care sunt de împărţit, se face o ordine descrescătoare a acestor cifre – atunci ştim exact care sunt partidele care primesc mandate”, spune prefectul de Timiş, Eugen Dogariu. Pot să apară mandate în plus, pentru că sistemul nu este uninomial pur. Are şi o componentă proporţională. Se poate întâmpla ca un partid să ia 51 la sută, iar în parlament să aibă 60 la sută, deoarece are parlamentari în plus.
