Dropiile au început să reapară pe miriştile din vestul ţării, după ce în urmă cu câteva zeci de ani fuseseră declarate dispărute ca specie.
La reducerea drastică a numărului de dropii din România a contribuit din plin omul, care considera aceste păsări drept trofeu de vânătoare, iar pentru săteni constituia un prânz consistent, întrucât dropia are carnea comestibilă, dar mai tare, asemeni oricărui vânat. După fezandare însă, prin frăgezirea cărnii în balsam de vin, ceapă şi alte condimente, dropia gătită la cuptor devenea o delicatesă.
‘Cel care vede câte-o dropie se poate considera norocos. Apar foarte rar, pentru că sunt foarte puţine. Oficial, în judeţ noi nu avem dropii, cele care apar fiind venite din ţările vecine, de la sârbi sau de la unguri’, spune Dan Condrea, secretarul Clubului de vânătoare Sânnicolau Mare.
Acesta a fost unul dintre norocoşi pentru că a reuşit să vadă câteva exemplare de dropie în ultimii trei ani şi chiar în această vară.
‘Dropiile acestea sunt ‘transfrontaliere’ şi ajung şi în stepa timişeană mai ales din staţiile de cercetare ale ungurilor, din apropierea graniţei, care, după câte ştiu, derulează un program finanţat cu bani europeni pentru creşterea dropiilor. De la ei mai zboară şi ajung şi la noi’, a completat Corneliu Lera, preşedintele Asociaţiei Judeţene a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Timiş.
Şi sârbii au rezervaţii de dropii de peste 4.500 de hectare, în zona Mokrin, foarte aproape de Beba Veche-Valcani.
Bănăţenii par să se mulţumească doar a privi aceste podoabe ale naturii şi nu sunt interesaţi să crească dropii pentru că sunt ocrotite de lege şi nu este permisă vânarea lor.
În Timiş, dropia a fost declarată ca specie dispărută de prin anii 70-80, ca de altfel şi din Câmpia Bărăganului. Până atunci, erau o prezenţă obişnuită în Banat, alături de fazani sau prepeliţe.
‘Dropiile au dispărut de la noi pentru că au fost vânate excesiv, dar şi pentru că nu au mai găsit hrană, au cam dispărut lanurile de rapiţă şi de lucernă. Ele preferă lanurile, spaţiile întinse. Nu au mai găsit mediul propice să se înmulţească. La noi au ajuns şi masculi şi femele. Masculii sunt mai grei, ating până la 18 kilograme, fiind, de altfel, cea mai masivă pasăre din Europa, în timp ce femelele doar 4-5 kilograme. Exemplarele pe care le-am văzut la noi au fost de-a dreptul superbe, cu un penaj viu colorat’, a spus reprezentantul Clubului de vânătoare Sânnicolau Mare.
