Fără îndoială, recentele declaraţii ale lui Traian Băsescu – conform cărora Regele Mihai ( şi nu Ion Antonescu ) a fost adevăratul organizator al “holocaustului împotriva evreilor şi ţiganilor “, iar Regele Mihai este “slugă la ruşi“ pentru “că a lăsat ţara prin abdicare“ – reflectă incredibila iresponsabilitate a unui personaj care conduce o ţară destul de importantă din Uniunea Europeană. De ce ? În primul rând, pentru că marea majoritate a istoricilor şi a liderilor de opinie utilizează cuvântul holocaust doar atunci când se referă la masacrarea evreilor de către nazişti în perioada 1933 – 1945 , ceea ce naziştii au numit “Soluţia finală a problemei evreieşti “. Datorită acestui fapt, formularea “holocaustul împotriva evreilor şi ţiganilor“ este nu numai inadecvată, dar şi jignitoare pentru opinia publică evreiască, care consideră, pe bună dreptate, că masacrarea evreilor de către nazişti reprezintă un punct culminant al istoriei antisemitismului european, astfel încât nu ar trebui subsumată celorlalte crime ale naziştilor: exterminarea prizonierilor de război, a opozanţilor politici, a romilor, a persoanelor cu handicap fizic sau mental, a homosexualilor, a masonilor, a prelaţilor romano-catolici şi a martorilor lui Iehova. Evident, Traian Băsescu nu şi-a bătut capul, ca să spun aşa, cu asemenea probleme semantice şi etice. În binecunoscutul său stil semidoct – agresiv, el “a gândit cu voce tare”, fără să ţină seama, ca de obicei, că trebuie să gândeşti înainte să vorbeşti şi că nu este bine “să-ţi dai cu părerea“ despre subiecte pe care nu le ştii. Mai ales când este vorba de holocaust! Dacă mă gândesc însă bine, Traian Băsescu nu este singurul şef de stat român care “şi-a dat cu părerea“ despre holocaust. În urmă cu câţiva ani, Ion Iliescu declara într-un cotidian din Israel: “Holocaustul nu a fost numai pentru populaţia evreiască: evreii şi comuniştii au fost trataţi la egalitate!“ Din câte ştiu, consecinţele acestei declaraţii au fost extrem de neplăcute pentru Ion Iliescu. Şi vor fi la fel de neplăcute şi în cazul “originalei” definiţii a holocaustului pusă recent în circulaţie deTraian Băsescu. Nu am nici un fel de indoială că aşa se vor întâmpla lucrurile. În acest context, caracterul iresponsabil al elucubraţiilor lui Traian Băsescu nu constă doar în stupida şi jignitoarea definire a holocaustului. Încercând să reacrediteze mitul nevinovăţiei lui Ion Antonescu în ceea ce priveşte exterminarea de către armata şi jandarmeria română a sutelor de mii de evrei din Bocovina, din Basarabia şi din Ucraina, Traian Băsescu face următoarea declaraţie halucinantă: “Nu ne aşezăm corect valorile: statul român avea atunci un şef de stat, ăsta era doar prim-ministru”. Cu alte cuvinte, conform “teoriei“ lui Traian Băsescu, pentru a ”ne aşeza corect valorile”, ar trebui să înţelegem că Regele Mihai, în calitatea sa de şef de stat în perioada 1940 – 194, este principalul vinovat de masacrarea şi jefuirea evreilor din România şi din Ucraina şi în nici un caz Ion Antonescu, care a fost doar prim-ministru în perioada 4 septembrie 1940 – 23 august 1944 . Sa fim, deci, îngăduitori cu vocabularul extrem de sumar al preşedintelui, să trecem cu vederea şi tautologia freudiană (“Statul român avea atunci un şef de stat!”), să acceptăm lejeritatea cu care Traian Băsescu substituie numele lui Ion Antonescu printr-un termen argotic (“ăsta“) şi să analizăm veridicitatea “revelaţiilor“ prezidenţiale. După cum este cunoscut, Ion Antonescu a fost numit prim-ministru de către regele Carol al II-lea, în 4 septembrie 1940. Potrivit mandatului primit de la regele Carol al II-lea, Ion Antonescu ar fi trebuit să formeze un “guvern de uniune naţională“, care să înlocuiască guvernul condus de Ion Gigurtu. Dar Ion Antonescu nu a respectat acest mandat. În ziua următoare, el îl obliga pe regele Carol al II-lea să abdice şi să plece din ţară. Urmările acestui puci sunt, de asemenea, binecunoscute : Ion Antonescu, de jure prim-ministru numit de regele Carol al II-lea, devine de facto şeful statului prin preluarea majorităţii prerogativelor fostului suveran, parlamentul este suspendat, iar Regele Mihai, care avea atunci 19 ani, devine un rege mai degrabă simbolic decât real, un rege cu prerogative drastic controlate de Ion Antonescu. Această distribuţie a status-rolurilor şi mai ales a puterii decizionale a rămas neschimbată până în 23 august 1944, atunci când Ion Antonescu a fost destituit prin arestare, altfel nu ar fi fost posibil. Asta pentru că Ion Antonescu a fost în toată acea perioadă nefastă nu numai un autoproclamat “Conducător al Statului“, ci un dictator ad hoc, care a condus România prin decrete-legi care substituiau toată legislaţia parlamentară interbelică! Halal prim-ministru, nu? Un prim-ministru necontrolat de nimeni: nici de parlament şi nici de rege! În aceste condiţii, Ion Antonescu a decis, fără să se consulte cu nimeni, nefasta alianţă cu ţările Axei (Germania, Italia şi Japonia) şi a instituţionalizat o politică antisemită criminală, care s-a concretizat prin masacre, exterminări, purificare etnică, muncă forţată şi etatizarea bunurilor evreilor din Romania şi din Ucraina. L-a obligat cineva pe Ion Antonescu să facă toate astea? Nici vorbă ! Iată ce declara Ion Antonescu la o întrunire cu legionarii, în perioada în care România era un aşa-numit “Stat Naţional – Legionar”: ”Nimeni şi nimic nu mă va impiedica, atâta timp cât voi trăi, de a împlini opera de purificare”. Iar efectele acestei “opere de purificare” sau de “curăţire a terenului “, aşa cum era codificată în documentele oficiale, au fost cumplite : 22.000 de evrei din Odesa au fost arşi de vii la Dolnic, Bogdanovka si Akmetka; peste 300.000 de evrei din Basarabia, Bucovina şi din Ucraina au fost exterminaţi in lagărele din Transnistria. de armata şi de jandarmeria română; sute de mii de evrei au devenit sclavi în lagăre de muncă şi nu în ultimul rând. sute de mii de evrei au fost jefuiţi de statul român. prin “românizarea “averilor. Să nu fi ştiut Traian Băsescu toate astea atunci când a “scos pe gură“ declaraţiile sale de la TV B1? Sau poate era sub influenţa alcoolului, aşa cum este adeseori, conform dezvăluirilor făcute de Viorel Hrebenciuc? Sau este vorba şi de una şi de alta? Nu sunt capabil să răspund la aceste întrebări. Cert este însă că aceste declaraţii reprezintă pentru Traian Băsescu “ end of game“. Putem fi siguri de asta!
