Din păcate, farmecul clădirii Operei din Timişoara s-a dus şi istorie va rămâne. Cel puţin deocamdată. Pentru că nimeni dintre decidenţii administraţiei locale şi dintre arhitecţii oraşului nu are curajul să ia taurul de coarne şi să spună câteva adevăruri: că de la balconul istoric în sus , frontispiciul actual arată mizerabil, că este, potrivit unor afirmaţii publice, de sorginte fascistă/comunistă (ca aspect), că s-a dorit acoperirea a ceea ce a fost la început, de natură imperial vieneză, că revoluţionarii din 1989 nu vor să renunţe la balconul-simbol, deşi nu balconul este urâţenia în discuţie, ci ceea ce este deasupra lui şi nu în ultimul rând, că revenirea frontispiciului la forma iniţială, cu o supraînălţare în aceeaşi arhitectură (pentru a ajunge la înălţimea clădirilor din jur), ar costa prea mulţi bani.
Şi atunci, decât nimic, mai bine ceva: reabilitarea faţadei, renovare pe stilul actual. Responsabilii de la Direcţia de Cultură sunt gata să dea avizul favorabil pentru înaintarea documentaţiei de intervenţie la Direcţia de Monumente a Ministerului Culturii şi lucrările pot începe.
Decât nimic, e bine şi atât, pentru că ţi-e frică să mai treci pe lângă clădire, întrucât îţi pot cădea bucăţi de „istorie” în cap, treptele au fost peticite, dar nu arată aşa cum cere o Capitală Culturală Europeană, iar iluminatul artistic de noapte scoate în evidenţă fuşăreala cu care s-a făcut ultima intervenţie, întrucât se văd numai denivelări pe care constructorii nu au avut chef să le finiseze, ci le-au lăsat ca pe ultima gară din Lunca Dunării.
Povestea statuilor care ar fi adăpostite în nişele laterale de la intrarea principală, care i-ar înfăţişa pe Împăratul Franz Iosif şi pe Împărăteasa Elisabeta (Sissi) rămâne deocamdată o poveste, până când nu se va decoperta faţada.
Valoarea lucrărilor de intervenţie la faţada Operei este de 632.000 de lei (fără TVA) urmând să fie suportată de la bugetul local.
