Dominic Fritz și-a început campania electorală. Știm. Se vede, dar se și aude. Un mare vuiet prin mesh-urile puse ostentativ pe blocuri, pe bulevarde. Să-l vedem. Da? Să se înțeleagă, nu cumva să se confunde cu vreun chip al unui pierdut prin lume, să nu cumva să credem că este un actor de mâna a șaptea, candidat la un rol secundar, într-un film prost. Nu. El este Dominic Fritz, iar bugetul de campanie este unul generos, altfel nu se pot explica atâtea ”muze” peste tot.
Trecând peste această observație, mai este ceva. Un lucru amoral. În campania electorală este taxabil de lege, iar în precampanie, se numește manipulare perversă, este forțarea limitelor de suportabilitate a perversității politice. Odios! Folosirea copiilor! La ”marea lansare” a tramvaiului de pe bulevardul Cetății, Fritz a premiat, chipurile, mai mulți copii din Timișoara, după un concurs de istorie a tramvaielor, chiar în tramvai! Ce tupeu! Penibilii lui sfătuitori în propagandă i-au dat lui Fritz istoria Timișoarei? El o fi știind povestea tramvaielor noastre? Copiii au părinți, părinții au rude, vecini, prieteni! El, ei (propagandiștii) contează pe naivitatea formulei piramidale, depășită oricum, mai contează pe felul în care amăgirea zâmbetului comercial ar putea seduce și ar putea adormi simțul percepției unei realități.
În urmă cu aproximativ o lună, Dominic Fritz i-a invitat pe copiii – campioni de șah, în Primăria Timișoara. Nimeni, niciun reprezentant al vreunui partid nu a reacționat. S-a fotografiat alături de copii. Părinții acelor copii și-au dat acordul de fotografiere cu Fritz? Pozele au umplut internetul și nimeni nu spune nimic? Am aflat că părinții și-ar fi dat acordul de fotografiere în timpul competiției, apoi, în școală, dar niciun document nu stipula și fotografierea în Primăria Timișoara! Ca cetățean, nu pot accepta încălcările acestea flagrante, zâmbetele parșive, pe care, din păcate, observ că le cultivă cu lașitate unii timișoreni, pentru că, ce să facă? – mai au nevoie de câte ceva din partea primăriei… Slugărnicia, lipsa coloanei vertebrale în raport cu politicienii, toate au rupt din rădăcini imaginea demnității de țară. Toată istoria noastră este plină de astfel de cazuri, de plecăciuni, de rânjete, de modele mizerabile despre relațiile cu puterile trecătoare ale vremii, dar și de trădări inconfundabile!
Folosirea copiilor este cea mai josnică stratagemă de manipulare, cea mai josnică și mai perversă formă de implicare în campania electorală!
La noi, în Banat, în Timișoara, niciodată nu s-a mai întâmplat asta! Mi-e rușine pentru josnicia lor!
