Executivul orbecăie făcând fel de fel de socoteli. Cum să scoată bani din piatră seacă. Cum să acopere găurile făcute de guvernele anterioare. De unde să mai împrumute bani. Cum să-i mai stoarcă pe cetățeni. Pe cei care mai au economii. Dar și pe cei care nu au. Vârfurile coaliției fie suferă de orbul găinii, fie în mod intenționat ignoră mina de aur care le stă sub nas.
A bubuit în această săptămână o știre. În presa internațională. Furnizată oficial chiar de managementul OMV Petrom. OMV Petrom va deveni lider european în producția de mase plastice. Și implicit unul dintre liderii mondiali. Câștigurile vor fi fabuloase. Ele se vor duce aproape în exclusivitate către Austria. Țara care ne-a creat o gaură de zeci de miliarde de euro, opunând-se cu încrâncenare intrării noastre în spațiul Schengen. Statul care nu dispune prin rezervele sale naturale nici măcar de un metru cub de gaze. Și totuși Austria va deveni lider mondial.
Este doar una dintre resursele de care în mod normal ar putea să dispună România. O resursă uriașă. Despre care am scris în repetate rânduri în ultimii ani. Este vorba despre unul dintre perimetrele din platforma continentală a Mării Negre, extrem de bogat în gaze naturale. Neptun Deep. Ei bine, aceste gaze naturale ar fi putut să fie exploatate de noi. Aveam și tehnologia, și specialiștii necesari. Iar dacă ne plângeam că nu avem fondurile financiare necesare pentru a porni această uriașă afacere, ei bine, sunt absolut convins că orice consorțiu de bănci sau asocierea unor fonduri de investiții ne-ar fi putut credita. Pentru că aveau garanția că le vom da banii înapoi, desigur cu cuvenita dobândă. Ce a fost la mijloc? Impotență sau trădare? Cum de am admis ca un alt stat să-și adjudece cea mai mare parte a uriașelor beneficii?
Asta nu este încă tot. Toate sondele de extracțe instalate pe teritoriul României produc nu numai țiței, pe care în cea mai mare parte alții îl exploatează, mai ales austriecii, ci și, atenție, gaze naturale. În paranteză fie spus, zecile de mii de sonde părăsite, dar neermetizate, eliberează în atmosfera României și respectiv în atmosfera Europei cantități uriașe de metan. Care poluează. Am închis paranteza. Dar precizez că și aceste exploatații din solul României le aduc austriecilor cantități însemnate de gaz metan. Cu ajutorul cărora de asemenea vor dezvolta industria de mase plastice.
Și nu numai. Din gazul metan se produc îngrășăminte. Prin 2015 eram încă unii dintre cei mai mari producători de îngrășăminte din Europa. Îngrășămintele noastre asigurau tot necesarul pentru agricultură și mai rămâneau suficiente cantități pentru exporturi masive, aducătoare și ele de profit. A fost oare o conspirație? Probabil că da. Toată industria coordonată de Ioan Niculae a fost pusă la pământ. Și asta după ce acest om de afaceri a fost aruncat după gratii, pentru că ar fi finanțat o cercetare sociologică de piață în beneficiul PSD. Și hap! Austriecii au fost rapizi și au pus mâna și pe această industrie.
Eu unul nu am nimic de împărțit cu austriecii. Și nici cu Austria ca stat. Dincolo de faptul că sunt profund nemulțumit de modul în care ne-au tratat. În schimb, nici în ruptul capului nu pot să înțeleg și nu pot să fiu de acord cu maniera în care a fost privatizat Petrom. Practic, înghițit de OMV, o societate de profil de trei ori mai mică. Și asta este doar începutul. Privatizarea s-a făcut în baza unui caiet de sarcini urmat de un contract de privatizare cu destul de multe clauze precise. Nu mai intru în detalii. Am făcut-o altă dată. Precizez doar că cele mai importante clauze nu au fost respectate de către partenerul austriac. Au fost pur și simplu ignorate. În timp ce oficialii statului român, obligați să verifice modul în care sunt îndeplinite prevederile contractuale în toate operațiunile de privatizare, s-au prefăcut că dorm. Și se prefac în continuare că dorm. Cum este posibil așa ceva?
Accesul statului român la o bogăție imensă – și este doar una dintre bogății – se poate face foarte ușor. Este necesară doar exprimarea prin acte juridice a voinței politice a liderilor coaliției și respectiv a Executivului. De ce dăm din colț în colț? De ce nu ne adjudecăm ceea ce ne aparține?
