Detaliul unei conferințe de presă nu poate fi trecut cu vederea, mai ales dacă el stârnește dezbateri. Ieri, de Sfântul Nicolae, la conferința de presă ce i-a avut ca protagoniști pe primarul Fritz și pe președintele CJT, Alin Nica, colegul nostru de breaslă, Marcel Hoster, a formulat o întrebare pentru ambii lideri locali, și anume, care ar fi pentru fiecare dintre cei doi cel mai important eveniment al anului Capitalei Europene a Culturi?
Primul, desigur, a răspuns Dominic Fritz: ”pepiniera”. În vreme ce pasa microfonul spre Alin Nica, același Fritz ironizează, anticipând răspunsul: ”Pentru domnul Nica… Brâncuși!”. Domnul Nica, la microfon, desigur, spune: ”Pentru mine, expoziția Brâncuși” .
Cum am putea evalua cele două răspunsuri, dar cele două atitudini? Cum am putea compara atitudinea zeflemitoare a primului și pe cea elegantă a domnului Nica? Pentru Dominic Fritz, cel mai semnificativ moment al Capitalei Culturale a fost să fie… o schelă metalică, pentru intrarea în ea cerându-se semnătură de ”luare la cunoștință”, adică un fel de semnătură pe proprie răspundere, în cazul în care ar fi avut loc vreo debusolare. Bine că nu a fost! Schela ce a fost închiriată pentru vreo zece luni a costat peste 300.000 euro. Că a primit un premiu? Că premiul a fost acordat ca între prieteni, cu aceiași oameni care au contribuit la lansare lui? S-au scris zeci de articole, nu doresc să reiau subiectul ”premiului”, dar prea mulți bani din bugetul public s-au scurs spre teme de un penibil grotesc, ce va rămâne în istoria Timișoarei.
Pepinieră, schelă, ce mai contează, au demolat-o, făcând un act de glorie și din demolare. Zece luni a fost furată imaginea Catedralei Mitropolitane, a simbolurilor revoluției noastre, cu abordare dinspre Piața Libertății.
Expoziția Brâncuși, pentru care au venit aici, cu adevărat, turiști români, dar și străini, aceasta a fost, cu adevărat, un reper al anului 2023. Brâncuși, acasă, în România, despre care Dominic Fritz spunea: ” Îl iertăm de data asta că nu e născut aici”, el neînțelegând cu adevărat schimbul de ironii și de idei între românii din diferite regiuni istorice. Credea, poate, că se joacă cu ”bănățeanul” din el, în cazul în care l-ar avea…
Brâncuși, adus cu eforturi considerabile și cu implicarea Consiliului Județean Timiș, respectiv a Muzeului de Artă, dar și a unor ONG-uri culturale, a fost magnetul și forța de atracție a Timișoarei pentru exercițiul Capitalei Culturale Europene. Fără Consiliul Județean, Timișoara nu ar fi avut acest giuvaier al culturii.
Ce vedem noi? Așa cum se întâmplă pe posturile comerciale de televiziune, la orele gospodinelor, diferite can-canuri cu imberbi și subculturali, dar și cu diferite ”miți”, ”piți”, ”țiți”, pe care telespectatorii le vor uita imediat, tot așa se comportă, adesea, cel pe care-l credeam a fi ”europeanul salvator”.
Nu-i bai, vorba ardeleanului, vine ea, vara, ș-om tăbărâ la vale(a) descătușării!
