Unul din principalele motive pentru care primarul Lugojului, Francisc Boldea, îşi bate joc cu nesimţire de banul public al lugojenilor este, fără discuţie, imaginea. Este un primar care nu are limite când vine vorba de imagine, chiar dacă pentru ea aruncăm în stânga şi în dreapta cu bani. De aici pornesc şi toate problemele mari ale Lugojului. De ce să fie reabilitate reţele de apă şi de canalizare? Ele sunt în pământ şi nu le vede nimeni. Sau staţia de epurare, de ce trebuie terminată? E la Jabăr, cine o vede, cine ştie ce face. Mai bine se duc toate dejecţiile în râul Timiş, oricum e după oraş. Vine vreo amendă? Ce contează, o bagăm pe gât la societatea „Meridian 22”, care oricum trebuie falimentată. Dar Podul de Fier, simbol al oraşului? Aici se merită, toţi trec pe acolo şi îl văd. Bun atunci. Ce putem face la el? Hmmm… Luăm prima dată 1,5 miliarde de lei şi vopsim cele patru vămi. Buuun. Dar parcă tot nu ajunge, tot n-am băgat destui bani în el, mai ales că lucrarea am făcut-o în 2008 şi până la alegeri poate se scorojeşte ce am făcut. Ce-i de făcut atunci? Mai luăm 3,4 miliarde (fără TVA) şi îi facem o iluminaţie ca-n poveşti. Cam scump, ce-i drept, dar ce contează. Lugojenii nu au cum să nu vadă ce s-a făcut, mai ales că şoferilor le bate lumina în ochi. Orb să fii şi nu ai cum să vezi ce primar bun e Boldea. Atunci ce mai contează cei aproximativ 120.000 de euro băgaţi în el. S-a bifat o mare realizare, de imagine. Dar în toată această paranoie după imagine, primarul PSD-ist al Lugojului a omis, intenţionat sau nu, un lucru extrem de important în ceea ce priveste Podul de Fier. Puţini lugojeni credem că au uitat apele mari de pe Timiş din 2005, când s-au strâns cu miile şi priveau cu teamă, de pe ambele maluri, la pod şi se întrebau dacă va rezista sau nu. Imediat dupa aceea s-a făcut şi o expertiză a lui, ştiut fiind şi faptul că perioada lui de garanţie, de 100 de ani, a expirat. Ori rezultatele expertizei sunt la primărie şi în momentul de faţă, dar totul a fost aruncat de o parte când, în 2008, s-a început cu vopsirea Podului de Fier, apoi s-a continuat cu iluminatul acestuia. Dar nu s-a cheltuit nici un leu pentru structura lui de rezistenţă, nu s-a înlocuit nici un şurub, nici o bară de metal. Printre altele, acea expertiză spune că metalul din care este realizat podul, la vechimea pe care o are, de peste 100 de ani, nu mai garantează caracteristicile iniţiale, metalul devine extrem de casant. Cu alte cuvinte, ca să înţeleagă şi inginerul Boldea, el se poate fisura şi crăpa oricând şi nu există niciun fel de certitudine că el va rezista încă un număr de ani. Vrând, nevrând, iar trebuie să ne întrebăm cum se lucrează în Buchini, poate aşa întelege şi Francisc Boldea care este ordinea de priorităţi la nişte lucrări. Acolo, dacă îţi cumperi o casă de peste 100 de ani, imediat îi schimbi ţigla şi o zugrăveşti? Fără a face o subzidire pentru a o consolida, fără a repara sau schimba şarpanta? Nu se fac toate aceste lucrări pentru a fi sigur că acea casă va mai rezista în timp? De ce în Buchini se lucrează într-un fel, iar la nivel de oraş altfel? Numai ca să aibă primarul cu ce se lăuda. Factura de până acum a Podului de Fier i-a costat pe lugojeni 5 miliarde de lei, în special datorită iluminatului ornamental. Cam cu cât s-a câştigat şi lucrarea de refacere a faţadei primăriei, la care nu suntem siguri dacă nu trebuia întai o consolidare înainte de o spoială nouă.
PDL Lugoj
