Adrian Pau i-a scris o poezie lui Sorin Grindeanu
Deputatul PSD de Timiş Radu Adrian Pau a anunţat luni că îl va susţine pe Sorin Grindeanu şi nu va vota moţiunea de cenzură, subliniind că Grindeanu este prietenul său.
“Miercuri voi face exact ceea ce a decis organizaţia PSD Timiş: o să-l susţin pe Sorin Grindeanu. Nu voi vota moţiunea bineînţeles”, precizat Pau.
El a spus că faptul că nu susţine moţiunea de cenzură nu poate fi o condiţie de excludere, adăugând că în cazul în care va fi exclus din partid, se va reînscrie.
“Până la urmă, eu cred că în a vota sau a nu vota moţiunea nu există condiţie de excludere. Dacă aşa va decide conducerea partidului şi ne va exclude, vom vedea ce vom face mai departe. Organizaţia PSD Timiş ne susţine, ne vom înscrie înapoi în organizaţie, o să ne dea afară, noi o să ne înscriem, asta este. Până la urmă, în corp, organizaţia PSD Timiş, fără câteva persoane singulare, îl susţine pe Sorin Grindeanu”, a adăugat deputatul PSD.
El a apreciat că “moţiunea cu certitudine nu va trece”.
“Fiecare coleg al meu trebuie să-şi demonstreze verticalitatea şi să spună ce are de spus. Până la urmă, în momentul de faţă există o dispută de idei şi fiecare are dreptul la opţiunea lui”, a adăugat deputatul PSD.
Întrebat de ce îl susţine pe Sorin Grindeanu, şi nu pe Liviu Dragnea, Radu Adrian Pau a spus: “Pentru că Sorin Grindeanu este prietenul meu, Liviu Dragnea este şeful meu”.
Chestionat dacă prietenia bate şefia, Pau a răspuns: “În condiţiile de faţă, da”.
Adrian Pau i-a scris o poezie lui Sorin Grindeanu:
„Ca un glob de aur luna strălucea
Și pe-o vale verde oștile dormea;
Dar pe-un vârf de munte stă Mihai la masă
Și pe dalba-i mână fruntea lui se lasă.
Stă în capul mesei, între căpitani
Și recheamă dulce tinerii săi ani.
Viața noastră trece ca suava rouă
Când speranța dulce ne surâde nouă.
Astfel astă dată viața lor cura;
Cugetele triste nu-i mai turbura;
Luna varsă raze dulci și argintoase;
Austrul le suflă coamele pletoase;
Căpitanii toarnă prin pahare vin
Și în sănătatea lui Mihai închin.
Dar Mihai se scoală și le mulțumește
Și luând paharul astfel le vorbește
— „Nu vă urez viață, căpitanii mei!
Dimpotrivă, moarte, iată ce vă cei!
Ce e viața noastră în sclavie oare?
Noapte fără stele, ziuă fără soare.
Cei ce rabdă jugul ș-a trăi mai vor,
Merită să-l poarte spre rușinea lor!
Sufletul lor nu e mai presus de fierul
Ce le-ncinge brațul, iau de martur cerul!
Dar românul nu va câmpuri fără flori,
Zile lungi și triste fără sărbători.
Astfel e vulturul ce pe piscuri zboară
Aripile taie-i, că ar vrea să moară!
Astfel e românul și român sunt eu
Și sub jugul barbar nu plec capul meu.”
