.jpg)
“Trebuie rezolvată urgent problema traficului”. Strâns conexată cu problema traficului este problema parcărilor, având ca unică soluţie construirea de parcări subterane”, declară Robu Ca preşedinte al filialei judeţene Timiş a PNL, partidul cel mai apreciat de timişoreni, cotat în ultimele sondaje cu cca 40 % din intenţiile lor de vot, dar şi ca cetăţean al Timişoarei, ce consideraţi că trebuie făcut cu maximă prioritate în şi pentru oraşul nostru?
În percepţia mea, Timişoara a cumulat extrem de multe probleme şi rămâneri în urmă, în mai toate privinţele. Dar, n-aş vrea să vorbesc în termeni generali, aşa că vă răspund cât mai concret cu putinţă la întrebare:
1. Trebuie elaborate şi adoptate urgent viziunile asupra dezvoltării oraşului pe termen lung – până în anul 2050 -, mediu – până în anul 2030 – şi scurt -până în anul 2020 -, un PUG aşa cum merită Timişoara şi PUZ-uri pe măsură, realizate în interesul oraşului, anticipativ, şi nu reactiv, la presiunile unora şi altora.
2. Trebuie rezolvată urgent problema traficului, prin controlul computerizat generalizat al semaforizării -cu soluţii profesionale, livrate la cheie, nu cu amatorisme!-, prin revizuirea traseelor cu sens unic, prin lărgirea unor artere şi prin construcţia de subpasaje -ideea că pânza freatică a Timişoarei nu permite aşa ceva este, nici mai mult nici mai puţin, decât expresia neputinţei celor ce o susţin -. Strâns conexată cu problema traficului este problema parcărilor, având ca unică soluţie construirea de parcări subterane.
3. Trebuie rezolvată urgent problema prafului şi noroiului, prin transformarea în spaţii verzi adevărate a fâşiilor de pământ dintre trotuar şi carosabil, acolo unde acest lucru se poate face şi merită să se facă, iar unde nu, prin desfiinţarea lor.
4. Trebuie restructurată instituţia primăriei -inclusiv trebuie creat în cadrul ei postul de "city manager"-, pentru a face din ea una eficientă şi, în aceeaşi idee, ea trebuie repopulată, la toate nivelurile, de data asta cu oameni competenţi, cinstiţi, harnici şi loiali cetăţenilor (nu ca o bună parte din cei ce o populează acum!).
5. Trebuie încurajate investiţiile străine în industrie, în afaceri bancare şi în altele sănătoase, dar, complementar, trebuie făcut din Timişoara unul dintre cele mai vizitate oraşe ale României, prin punerea în valoare a istoriei sale, a valenţelor universitare, artistice, culturale şi sportive şi a unui viitor parc de distracţii de top, care, în opinia mea, trebuie construit. Cred că vă ajunge, că doar nu sunt candidat de primar, ci doar candidat potenţial, nu?
Ce credeţi că s-ar putea face pentru ca Timişoara să devină capitală culturală europeană?
În primul rând şi în regim de urgenţă, trebuie să ajungem, prin fapte, prin precedente, credibili că suntem capabili să atragem şi să gestionăm fonduri uriaşe pentru pregătirea oraşului pentru o asemenea calitate. Şi abia în al doilea rând să ne bazăm pe acţiunea de lobby. Fac rău oraşului cei ce exacerbează rolul lobby-ului, lăsând a se înţelege că dacă ştim să ne facem lobby, dacă ne autoproclamăm oraş de 5 stele şi avem noi înşine despre noi părerea că suntem cei mai buni şi cei mai frumoşi, eventual dacă mai ne şi plângem "câta" că suntem ţinuţi pe loc de "mitici", atunci vom ajunge fără probleme capitală culturală europeană! Cu incapacitatea prin care "ne-am afirmat" până acum de a atrage fonduri şi apoi de a gestiona ceea ce avem corect, eficient şi oportun, în slujba cetăţenilor, cu starea drumurilor şi trotuarelor, a gării şi autogării, cu lipsa de parcări, cu praful şi noroiul de peste tot, cu starea clădirilor istorice, cu haitele de câini vagabonzi care ne agresează, nu cred că vreun lobby din lumea asta ne-ar putea ajuta prea mult. Pe de altă parte, miza de a fi capitală culturală europeană e aşa de mare încât doar iresponsabilii ar putea să nu facă totul pentru materializarea ei.
Când vă veţi decide dacă veţi intra sau nu în lupta pentru Primăria Timişoarei?
Este întrebarea la care îmi este cel mai greu să răspund! De ce? Pe de o parte, pentru că mă simt prea tânăr pentru a-mi abandona cariera universitară, cu tot ce comportă ea – evident: în primul şi în primul rând, cu an de an noi valuri de studenţi, pentru care eu chiar am o iubire specială!- şi prea legat de tot ce înseamnă Universitatea "Politehnica" din Timişoara, din care îmi place să cred, după 4 mandate de prorector şi 2 mandate de rector, că o fărâmă, acolo, reprezintă suflet din sufletul meu; deşi, pe această coordonată a existenţei mele, am atins tot ce se putea atinge: funcţia supremă: aceea de rector, gradul didactic suprem: acela de profesor universitar conducător de doctorat, titlul onorific suprem: acela de doctor honoris causa. Pe de altă parte, desigur că este o provocare ca, după realizările din Politehnică: cca 60 de clădiri reabilitate şi modernizate, reprezentând spaţii de învăţământ şi cercetare ce cuprind zeci de amfiteatre şi peste 300 de laboratoare echipate la cel mai înalt nivel mondial -numai calculatoare de top am achiziţionat peste 4 000 în perioada 2005-2008!-, cămine studenţeşti, cu camere echipate cu tot ce trebuie, inclusiv cu frigidere -peste 2 200 la număr!-, case de oaspeţi, cantine de top, baze sportive, o sală de sport, apoi 3 clădiri noi: o bibliotecă – cea mai mare bibliotecă universitară din ţară!-, un institut de cercetări, un bazin de înot şi, în fine, un superb parc, să încerc să fac ceva dăinuitor pentru oraşul Timişoara, pentru care am, ca şi pentru Politehnică, toată dragostea. Înţelegeţi, acum, de ce îmi e atât de greu să mă decid? Sper să nu-mi răspundeţi şi dv. precum prietenii şi colegii de partid şi de alianţă: "nu, nu înţelegem, pentru noi e clar: trebuie să candidaţi de primar". Pe bune, ca om serios ce sunt, chiar mai am nevoie de reflecţie!
