Creştinii ortodocşi păşesc în ultima săptămână din Postul Paştilor, odată cu sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim (Duminica Floriilor) călare pe un mânz de asin, iar oamenii L-au întâmpinat cu ramuri de finic (curmal) în mâini, aclamând “Osana, bine este cuvântat Cel Ce vine întru Numele Domnului!”
Înainte de acest moment, Iisus le-a spus ucenicilor săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, a preoţilor şi a cărturarilor, că va fi omorât şi că a treia zi va învia. Prin intrarea Sa în Ierusalim, Mântuitorul Hristos a început lucrarea Sa de răscumpărare şi salvare care avea să aducă speranţa şi viaţa veşnică a celor care cred în El.
Prin intrarea Sa în Ierusalim, Iisus a împlinit trei lucruri, despre care a prorocit Zaharia: Iisus a venit în Ierusalim ca Mare Preot, Iisus a venit în Ierusalim ca Împărat blând şi Iisus a venit în Ierusalim ca Mesia, mulţimile care mergeau înaintea lui Sa şi cele ce veneau în urmă, strigând “Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!”
Din seara Floriilor încep deniile, care vor culmina cu Denia celor 12 Evanghelii (joi) şi cu Denia prohodului (vineri), urmate de Învierea Domnului.
Ramurile de salcie pe care le purtăm în mâini în ziua Floriilor simbolizeaza momentul Intrării Domnului în Ierusalim dar şi exprimarea bucuriei că Hristos intră în Ierusalim.
Tradiţii de Florii
Este zi de dezlegare la peşte.
Crengile de salcie sfinţite la biserică se aşează la icoane sau la intrarea în casă, ferindu-ne de boli. În timp de furtuni, se ard câteva frunze de salcie sfinţită, pentru a domoli stihiile naturii. Crengi de salcie se mai pun şi la pomii fructiferi şi la vie, pentru rod bogat, la stupi, pentru a fi binecuvântate albinele. Nu e bine să te speli pe cap în această zi, pentru că vei albi înainte de vreme. Sărbătoarea de Florii se mai numeşte şi “Nunta urzicilor”.
