Duminică, 11 decembrie, s-au împlinit trei săptămâni de când Ioan Savu, la sediul ALTAR -Asociaţia Luptătorilor din Timişoara Arestaţi în Revoluţie – se află în greva foamei. Deşi au fost nouă luptători în grevă, cu timpul, au abandonat, unul după altul. Acum, mai sunt doar doi: Nicolae Păuţ (20 de zile) şi Ştefan Cojocnean (7 zile).
Duşi cu ambulanţa
Pe măsură ce zilele treceau, greviştii foamei au fost luaţi de salvare, unul câte unul, din cauza glicemiei şi a hipertensiunii mărite. Au fost puşi în perfuzii, apoi medicii nu le-au mai dat voie să facă greva foamei. Ioan Cin este în recuperare, la Buziaş. Ceilalţi grevişti care au fost alături de Ioan Savu, dar au cedat, sunt: Cătălin Cărpîn – fiul eroului-martir Dănuţ Carpîn; Georgeta Carpîn – soţia eroului-martir Dănuţ Carpîn; Liviu Cheţa – luptător remarcat pentru fapte deosebite în decembrie 1989; Claudiu Ciobanu – fiul eroului-martir Constantin Ciobanu; Vasile Indru – preşedintele ALPAR Lugoj, Nicuşor Jurj – luptător remarcat pentru fapte deosebite în Decembrie 1989 şi Dumitru Părpăluţă – rănit în Revoluţia din 1989.
În România e invers
Luni, Parlamentul României abordează bugetul pentru anul viitor, subiectul revoluţionarilor fiind din nou ridicat, spre îndreptare. Eugen Gherga, PR Liga de Vest a Revoluţionarilor, a spus că guvernanţii au sărit calul nu au dorit acordarea indemnizaţiilor luptătorilor revoluţiei în 2012. Doar după ce pensiile speciale ale tovarăşilor (foşti securişti şi activişti comunişti) vor fi anulate – căci mănâncă peste 1% din bugetul ţării – guvernanţii ar putea discuta efortul faţă de revoluţionari: mai mic de zeci de ori decât cel depus pentru tovarăşi. „Guvernanţii au fost însă foarte cuminţi faţă de tovarăşi şi s-au repezit direct pe revoluţionari, punându-şi şi căţeii să latre prin nişele media. Într-un stat normal, cadourile făcute tovarăşilor ar trebui rase complet şi cultul eroilor întreţinut. Deocamdată, în România, e invers. E de remarcat că tovarăşii – foştii securişti şi activişti comunişti – consumă bani de 30 ori mai mult decât revoluţionarii (calculul de o sută de mii de tovarăşi existenţi în evidenţele Caselor de Pensii din România, faţă de zece mii de luptători revoluţionari, dă raportul 10:1, iar pensiile speciale ale tovarăşilor, de 3 ori mai mari, dă raportul 3:1, de unde rezultă acel colosal raport de 30:1 ca efort naţional pentru menţinerea tovarăşilor, mulţi şi scumpi). Până mai „suflă”, revoluţionarii nu cedează. Puterea pedelistă a dezgropat securea războiului (acum ca niciodată) şi abuziv a şters luptătorii Revoluţiei Române din domeniul public: „Treaba nu poate rămâne aşa. Chestiunea s-a inflamat la nivel naţional”, se arată în comunicatul Ligii de Vest a Revoluţionarilor.
