Totuși, prof.univ.dr. Valeriu Tabără, președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice, atrage atenția că, de fapt, dacă ne uităm atenți, vom vedea probleme teribil de grele și, în același timp, riscuri extrem de mari. De aceea, obligatoriu trebuie să ne întrebăm:
“Sunt riscuri reale în România, privind securitatea alimentară, agricultura, dezvoltarea rurală, economia rurală, în general, și economia națională?”.
Prof. Tabără a dat asigurare că există riscuri enorme!
De ce? Academicianul a explicat că România se află sub amenințarea sărăciei europene, în grupa țărilor sărace, în coada clasamentelor din Uniunea Europeană.
Agricultura României nu a fost niciodată atât de costisitoare ca astăzi.
70% din balanța comercială a României se duce direct sau indirectă în agricultură pe mașini, utilaje, îngrășăminte, tratamente chimice, tot ce este input sau tehnică.
“Nu mai vorbesc de ce înseamnă dublu standard sau dublu preț al acestor utilaje cu costuri care se blochează apoi într-o situație care rămâne aproape fără ieșire. Este unul dintre cele mai mari riscuri pe care le avem”, este de părere profesorul academician.
A doua problemă, în concepția lui Valeriu Tabără, este că nu realizăm valoarea adăugată în agricultură. Nu avem procesare, fără de care nu putem să progresăm.
Producția agroalimentară a României are o capacitate de 50 de miliarde de euro pe când în realitate e mult, mult mai mică, de numai 16 miliarde de euro.
“În acest interval se pot naște afacerile de mare succes. Diferența aceasta se poate acoperi cu produse de valoare adăugată prin procesare”, a observat prof. Valeriu Tabără.
O altă problemă ridicată de președintele ASAS este faptul că România nu are o strategie clară pe termen mediu și lung în agricultură și economia rurală.
“Dacă cineva o știe, să mi-o spună. Nu există. Când am fost ministru a trebuit să îmi fac eu propria strategie”, a amintit fostul ministru al agriculturii. O altă problemă – lipsa de consistența instituțională.
“Este un alt foarte mare risc. Criza prin care trecem acum a mai fost în 2010. Nu are nicio legătură cu nu știu ce conjunctură internațională, ci cu propriile noastre greșeli care ne duc într-un sistem de riscuri aproape fără ieșire”.
Modele și soluții
În acest context, președintele ASAS a dat două exemple-reper după care ar trebui să funcționeze eficient agricultura din România:
Combinatul Agroindustrial Curtici și Ferma Baciu a lui Alexandru Baciu. Valeriu Tabără este de părere că ceea ce fac Muscă și Baciu reprezintă un model de cum ar trebui să funcționeze sistemul agroeconomic și agroalimentar românesc.
Este vorba de sistemul integrat care închide cercul, dar pe care, din păcate, nicio instituție nu-l promovează.
Profesorul a vorbit de un studiu făcut de o echipă de oameni de știință condusă de academician Ioan Otiman din Timișoara, la care și prof. Tabără a subscris.
Este vorba de modul de subvenții care se constituie într-un foarte mare risc, așa cum este el acum, și care creează an de an probleme pentru aproape toată lumea.
Pe de altă parte, România este pe locul doi în domeniul creșterii ovinelor din Europa, dar într-un mod aberant nu poate vinde niciun berbec de valoare genetică. Care este strategia aici de se acceptă asemenea aberație?
Prof. Tabără atenționează că este inadmisibil așa ceva. Politicile pe care le aplică Direcția Sanitar Veterinară nu vin în sprijinul dezvoltării producției zootehnice la nivel de performanță, care să reprezinte o normalitate și să dea forță producției interne.
Nu trebuie să ne bazăm pe o producție importantă, iar asta înseamnă un risc colosal.
De 30 de ani, cu mici încercări de a ieși din această situație, noi ne adresam politic și decizional pentru o proporție de 40% din potențialul agriculturii românești.
De aceea avem rezultatele acestea catastrofale unde balanța comercială pe produse alimentare în loc să scadă crește în această direcție. Este vorba de 4 miliarde de euro, caz unic în istorie.
Academicianul a mai vorbit și de o problemă mult dezbătută în această perioadă: cea a exportului de materie primă (grâu) și nu de materie procesată (făină), dar pătrunderea în marile cluburi de comerț internațional cu anumite produse nu se face așa simplu.
România are marea șansă să se afle în marele club al exportatorilor de grâu și nu orice grău, ci de mare calitate care trebuie să se asemene cu primele grâne care ies și se vând pe piața internațională.
O altă situație care blochează progresul este că până la 75% din activitate economică este data de cereale. Acestea nu aduc plus valoare. Ele dau necesitatea hranei de pe masă (pâinea).
Valoare aduc produsele care se pot transforma în materii prime. Astea sunt cele din zootehnie sau plantele industriale care duc către o producere majoră.
La Bruxelles, Comisia Europeană a tot discutat despre problema acceptării noilor metode de cercetare în agricultură prin tehnici genomice.
Academicianul atenționează încă o dată că acestea nu sunt acceptate în România, dar asta nu va aduce progres. România nu are șansa să se mai redreseze o dată cu toate eforturile pe care încă o generație le va face în cercetarea biologică.
Viitorul este pentru cei care vor descoperi acele resurse care să depășească schimbările climatice care, de fapt, în concepția profesorului, nu sunt produse de oameni. Acestea sunt povești.
Valeriu Tabară a dat exemplul câmpia Bărăganului. Acolo nu e vorba de umiditatea solului, ci de ariditatea atmosferică, căreia nu îi poți face față cu soiurile de grâu și hibrizi de porumb importați, ci trebuie creați aici și adaptați care să suporte perioadele de secetă și condiții climatice grele.
Care ar fi soluțiile la aceste riscuri? Președintele ASAS este de părere că prima problemă care trebuie rezolvată și astfel diminuate riscurile este să se înceapă cât mai urgent crearea de valoare adăugată și, astfel, inclusiv bogăție.
Altfel nu ai cum să dezvolți economia rurală, economia circulară și bioeconomia. Altă mare problemă care reprezintă un foarte mare risc este modul în care gestionăm resursele naturale. Există vreo instituție care poate da o situație exactă a fondului funciar în ziua de azi?
Prof. Tabără a concluzionat:
“Vă spun eu, nimeni! De la plecarea Direcției Fondului Funciar din MADR în 2003, problema gestionării fondului funciar reprezintă una dintre cele mai mari elemente de risc pe care le are România. Este una dintre mai grave erori pe care le putem face care se duce în zona economică”.
Comentarii
comentarii
