Rezultatele profesorului univ. dr. ing. Marius Mateaş de la Facultatea de Mecatronică a Universităţii Politehnica Timişoara, sunt interesante.
El se ocupă la învăţământul de master de investigaţii biometrice ocupaţionale, iar o ramură a acestui domeniu este determinarea nivelului de stres profesional, care este foarte important pentru marile companii, pentru unităţile operative sau pentru orice aplicaţii unde nivelul de stres este ridicat.
‚Investighez cu ajutorul aparatelor, în infraroşu, reacţia electrodermală, sunt multe metode, unele noi, altele mai vechi, dar nou introduse în acest domeniu’, spune profesorul Marius Mateaş.
Potrivit universitarului, lucrările pe care le-a publicat au fost acceptate atât de lumea medicală, cât şi de psihologi la nivel internaţional, deşi este doar în faza de cercetare.
‚Am lucrat la nivelul medicilor stomatologi, am făcut determinări foarte interesante, la începutul acestei activităţi am studiat stresul anticipativ la examenele studenţilor, pentru că măsurările sunt capabile să releve schimbări fiziologice importante, care trebuie luate în considerare, atât prin metode de învăţământ, cât şi prin modul în care se organizează examenele, deci performanţa este dictată şi de nivelul de stres’, spune Mateaş.
În opinia sa, este foarte interesant şi bine să se cunoască pe căi obiective, nu prin chestionare, gradul de stres al fiecărui individ, pentru a se putea optimiza performanţele studenţilor.
În ceea ce-i priveşte pe studenţi, profesorul Mateaş a observat că în anul I, stresul anticipativ este ridicat, se atenuează, la restanţieri dispare. ‚Un exemplu: un paraşutist sportiv nu a avut reacţii fiziologice absolut deloc, deşi era în anul I, în schimb, când l-am întrebat despre un incident de paraşutare, şi anume, fuiorul, reacţia a fost foarte amplă. Deci sunt oameni şi oameni şi de aceea fiecare om trebuie măsurat şi ajutat aşa cum îi cere corpul, adică specific pentru fiecare, individual’, spune el.
Profesorul a constatat că examenele tip grile sunt mai facile, stresul fiind mai mare la examenul cu prezentare verbală sau în momentul în care urmează să se intre în sala de examen, când stresul este mai mare decât în momentul desfăşurării examenului.
Perioada de latenţă, de revenire, prin măsurare, este de ordinul secundelor, dar psihic sau psihologic, nu se poate pronunţa.
Interesantă este şi măsurarea stresului la copiii care au autism, pentru a se putea evalua corect modul în care terapia avansează.
‘La aceşti copii este foarte greu de decelat dacă există progres sau nu; sunt anumite criterii, dar sigur că aş putea să vin cu o metodă nouă, aceea de mapare termică facială, pentru că prin variaţia de diametru a vaselor mari la nivelul feţei se poate identifica nivelul de stres şi prin aceasta nici nu interacţionez cu copilul, care ar fi deranjat de prezenţa mea. Eu pot să măsor nivelul de stres şi fără să fiu în vecinătatea lui, când i-aş putea modifica fie comportamentul, fie să-l lezez în vreun fel, pentru că orice pătrundere în mediul unui copil cu sindrom autist este traumatică pentru copilul în cauză’, explică Marius Mateaş.
În cazul pacienţilor la stomatologie, unii au stres anticipativ numai la intrarea în holul de aşteptare, olfactiv, auditiv, vizual – sunt stimuli stresori care produc modificări importante. ‚Aceste observaţii au fost utile la determinarea în mod real, obiectiv, a nivelului de durere pe durata intervenţiilor stomatologice, pentru că unii oameni acuză dureri, dar s-ar putea să fie doar subiectiv; alţii într-adevăr au dureri dar nu le manifestă şi atunci este corect să fie ajutaţi prin măsurare, să se ştie dacă au un anumit nivel de durere, pentru eficienţa tratamentului’, a mai spus Marius Mateaş.
Comentarii
comentarii
