.jpg)
Biata societate românească actuală suferă de prepuielnicie. Mai savant spus: de suspiciozitate. Orice acţiune, orice gest al nostru,-i musai să aibă un substrat inavuabil. Expresia clasică privindu-l pe cutare părând a face jocul nu ştiu cui, e că s-a dat cu… puncte-puncte.
Albul de sub punctele acestea, trei sau mai multe, de suspensie, trebuie repede umplut cu te miri ce (sau cine). Cu cine? Păi, cu… Putin! Cele şapte şi aproape jumătate de milioane ce-au votat, deunăzi, împotriva unui preşedinte ultradevotat, de când se ştie, valorilor constituţionale şi statului de drept (şi dreapta), s-au dat cu nimeni altul decât Putin. Ţaţa Leana şi Moş Ion din Puţinei, care ohtează când îşi văd pogonul de rapiţă crăpat apocaliptic, s-au dat cu nimeni altul decât Putin. Tot astfel, X, vatmanul (nu hatmanul) de pe tramvaiul 7, şoferul Y de pe basculantă, chirurgul Z şi sora Cutărescu s-au dat cu, evident, acelaşi Putin. Putin cate putin (cum scrie, de obicei, calculatorul), ne putinizăm văzând cu ochii. Apa bătută-n piuă, altădată, se bate spornic, azi, în putinei! Numele Putin e, în rusă, rudă cu puti, adică „drum”, – de unde şi celebrul sputnic. Un Putin la pătrat ar fi… Răsputin, adică unul care umblă pe cărări greşite, ghiavoleşti. În paranteză fie spus: cum să nu se fi dat cu alde Putin unul care, ca mine, o rupe pe ruseşte?! – Logic, nu? Care, în plus, ştie că „i” din puti este, de fapt, un miatkii snak, un „semn moale”, – aidoma „i”-ului din plopi. Reaua credinţă suverană şi faptul că, de la o vreme, umorului i s-a substituit umoarea (neagră) duc, putin cate putin, dar sigur, la fanatizarea României. Suntem, din nou, în anii ’90! Cât despre cetăţenii ce ne-acuză că ne-am dat cu nimeni altul decât Putin, i-aş ruga să spele putina (de zoaie).
