UPDATE: ”Punerea în valoare a vestigiilor arheologice nu presupune neapărat expunerea liberă, decopertată a acestora”
Ceea ce străinii laudă, românii ignoră. Un monument unic în România, ieşit la suprafață în timpul unor lucrări făcute în centrul istoric al Timişoarei, nu va fi valorificat… ci îngropat.
Este vorba despre resturile unei băi turcești, ce datează din anii 1700 şi care, în urmă cu câteva luni, au fost lăudate de jurnaliștii de la BBC. Băi similare cu cele descoperite la Timişoara se mai găsesc în Grecia, la Salonic şi Naupactus, şi în Ungaria, la Budapesta.
Comisia Națională de Monumente Istorice din cadrul Ministerului Culturii a decis ca baia turcească să fie acoperită cu pavaj de diferite culori și să fie marcată prin forme geometrice care să reflecte ce este dedesubt.
Dacă arheologii consideră că aceasta este cea mai rea decizie dintre toate proiectele propuse, autoritățile locale se bucură că șantierul din Piața Libertății poate continua fără probleme.
Pentru valorificarea monumentului arheologii luau în calcul mai multe variante, printre care acoperirea vestigiului cu o sticlă, care ar fi permis vizibilitatea, sau chiar ca monumentul să rămână descoperit, pentru a putea fi vizitat de turiști.
Zidurile vizibile în Piața Libertății reprezintă partea din spate a fostei băi otomane, folosită în trecut în strânsă legătură cu moscheea, în cadrul unui ritualul religios, pentru curățare trupească și sufletească.
”Punerea în valoare a vestigiilor arheologice nu presupune neapărat expunerea liberă, decopertată a acestora”
Pe parcursul cercetărilor arheologice din Piaţa Libertăţii au fost descoperite vestigii arheologice datând din diferite perioade istorice ale oraşului. Vestigiile Băilor turceşti (Baia Mare a oraşului/Baia Împăratului) sunt considerate cele mai importante, Timişoara fiind primul oraş medieval din ţară care a beneficiat de servicii publice de acest fel, ca dovada a importanţei care se acorda în perioada otomană curăţeniei trupeşti şi spirituale (baia fiind în strânsă legătură cu moscheea şi ritualul religios). Iniţial, în Piaţa Libertăţii, pe o suprafaţă de cca 300 mp au fost descoperite ruinele Băilor turceşti – faza II de construcţie. În contextul acestei descoperiri, în urma discuţiilor purtate între arheologul prof. univ. dr. Dorel Micle şi arhitectul Radu Mihăilescu, s-a convenit păstrarea in situ, într-o suprafaţă decopertată, denivelată faţă de pavajul general al pieţei, a vestigiilor arheologice descoperite. În urma săpăturilor ulterioare efectuate la limita acestor vestigii (Băile turceşti faza I de constructie) s-a constatat că suprafaţa Băilor turceşti este mult mai mare, construcţia având o formă dreptunghiulară cu dimensiunile în plan de 25×23,5 m, ce avansează dinspre piaţă până în str. Gen. Praporgescu.
Totodată, în apropierea Băilor turceşti, în partea nordică a pieţei, înspre liniile de tramvai au fost găsite vestigiile Hambarului Mare, precum şi resturile unor porţiuni de străzi. Au mai fost descoperite postamentul Monumentului Fidelităţii, canalul austriac şi o fântână austriacă.
Pentru protejarea acestor vestigii s-a propus de către arheologi: conservarea in situ, protejarea cu nisip şi punerea în valoare prin marcaje în pavajul Pieţei Libertăţii a vestigiilor clădirilor Hambarului Mare, postamentului Monumentului Fidelităţii şi Băilor turceşti faza I; Conservarea in situ, protejarea prin acoperire cu folie de nylon şi nisip, marcarea în pavaj a traseului traiectului Canalului Austriac; reabilitarea Fântânii Austriece, restaurarea, semnalizarea şi expunerea liberă (descoperită) a acesteia în Piaţa Libertăţii; conservarea in situ, respectiv punerea în valoare prin coborârea nivelului pieţei şi expunerea liberă a vestigiilor Băilor turceşti – faza II, doar fragmentar a unei suprafeţe de cca 300mp din suprafaţa totală a acestora ( 587,5 mp).
”Expunerea liberă (scufundată) a vestigiilor arheologice implică necesitatea efectuării de lucrări de construcţie care ar distruge parţial vestigiile arheologice ale Băilor turceşti (construirea de fundaţii, de parapeţi de sprijin, închiderea canalelor de încălzire a planşeelor, construcţia reţelelor utilitare – pluviale). Varianta acoperirii cu sticlă a unei suprafeţe de 300mp necesită realizarea unei structuri metalice suport, iar montarea acesteia presupune, de asemenea, distrugeri parţiale ale vestigiilor arheologice (prin construcţia de fundaţii). Marcarea în pavaj a zidurilor Băilor turceşti este o modalitate planimetrică mai uşor de înţeles, imaginea de ansamblu nemaifiind fragmentată de cota diferită de percepţie (diferenţe ale cotelor de nivel), materiale şi texturi diferite şi alte obstacole în percepţia generală a pieţei.
Având în vedere importanţa vestigiilor arheologice descoperite şi necesitatea protejării integrale a acestora, precum şi constrângerile tehnologice şi financiare ale soluţiilor tehnice de execuţie, proiectantul a propus două variante de punere în valoare a vestigiilor: Varianta 1 – conservarea in situ, protejarea prin acoperire cu folie şi nisip şi punerea în valoare prin marcaj în pavaj, prin plăcuţe informative şi amplasarea unei machete din bronz cu reconstituirea istorică, volumetrică, a clădirii Băilor turceşti; Varianta 2 – conservarea in situ prin scufundarea nivelului de călcare al pavajului, conservarea şi prezentarea liberă a unei porţiuni din vestigiile Băile turceşti.
Secţiunea Tehnică de Arhitectură şi Inginerie a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, întrunită în 22.07.2015, a aprobat varianta 1 a proiectului de punere în valoare a Băilor turceşti şi a emis avizul nr. 192/M/2015.
Specialiştii din Comisie au aprobat acestă variantă tocmai pentru se asigura păstrarea integrală, nealterată a vestigiilor Băilor turceşti, printr-o soluţie de protejare in situ reversibilă, care să permită o eventuală punere în valoare complexă, integrală şi descoperită a vestigiilor (inclusiv construirea unui spaţiu muzeal) atunci când vor exista posibilităţi financiare pentru aceasta.
Scopul urmărit de Primăria Municipiului Timişoara este de a alege soluţia optimă şi durabilă de protejare, conservare, restaurare şi punere în valoare a vestigiilor arheologice şi să asigure vizibilitate şi publicitate maximă acestor importante descoperiri.
Punerea în valoare a vestigiilor arheologice nu presupune neapărat expunerea liberă, decopertată a acestora. Metodele acceptate de punere în valoare a vestigiilor arheologice pot fi fie păstrarea in situ a acestora, fie mutarea lor în alta locaţie (chiar şi în muzeu), fie expunerea deschisă – vizibilă, fie marcarea şi semnalizarea corespunzătoare a acestora. Considerentele urbanistice se corelează cu necesitatea de punere în valoare a vestigiilor” se precizează într-un comunicat al Primăriei TImișoara.
