După frumoasele tradiţii de Sânandrei, mistice şi chiar înfricoşătoare, pentru că este ‘noaptea strigoilor’ şi a lupilor, plină de duhuri primejdioase, care umblă slobode până la cântatul cocoşilor, Sfântul Nicolae sau Sânnicoară este figura blajină aducătoare de pace şi linişte, închipuit adesea ca un bătrân călare pe un cal alb, dacă vine pe ninsoare, sau negru, dacă vine pe pământ nenins.
Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe 6 decembrie, întrucât este un personaj real, care a fost episcop din Myra şi care a plecat din această lume, probabil, în anul 342. Era apărător al dreptei credinţe în Iisus, foarte milostiv, apărător al fetelor neprihănite, al orfanilor, al văduvelor, şi al săracilor, dar şi al celor care călătoresc pe ape, fiind grabnic ajutătorul corăbierilor.
Este o sărbătoare a copiilor, iar în seara de ajun, Moşul le umple ghetele sau şosetele celor mici cu dulciuri, mai ales cu dulciuri, dar dacă prichindeii au fost foarte cuminţi, pot primi şi jucării.
Pentru cei răuţi, Moşul lasă o nuieluşă.
Este o seară magică, acum dezlegându-se şi ascultatul neîntrerupt al colindelor, până la Bobotează.
