Preţul mic la grâu – 0,65 lei – i-a dus la disperare pe fermierii din Timiş, acum la începutul anului 2016. Situaţia e cu atât mai gravă, cu cât morarii nu vor să cumpere nimic în această perioadă, ci doar marii dealeri de cereale, dar numai în cantităţi foarte mari şi grâu de cea mai înaltă calitate.
Dacă ar fi să cumperi totul, ar fi imposibil
„Numai cei mari cumpără, morarii nu vor nimic deocamdată. Îţi iau numai cei mari aflaţi în capăt fluxului, cum e Comcereal şi alţii, dar trebuie să ai 2.000-3.000 de tone, grâu de cea mai bună calitate cu 13 -14 proteină, ceea ce e foarte greu”, spune Ioan Turc, administratorul fermei Comagra, din Beregsău Mare, Timiş. Pe de cealaltă parte, cheltuielile cresc an de an pentru un hectar de aceea agricultorul timişean caută să îşi scoată banii cu vânzarea recoltei şi să şi iasă în câştig, dar adesea iese în pierdere. „Dacă mai ai un an cum a fost 2015, ţi se înmoaie aripile, te lasă balamalele. Din amonte în aval cheltuielile cresc în fiecare an. Acum îngrăşămintele sunt ieftine, dar în februarie când vine subvenţia creşte preţul cu 30-40%. Când începe campania de primăvară, să vezi cum creşte preţul la sămânţa de porumb de te sperii. Cresc preţurile. Ce poţi face? Cu cine să negociezi? Vrei, cumperi, nu vrei, nu cumperi. Nu are rost să iei credit de la bancă. De obicei fermierul ia sămânţa, ierbicidele şi insecto-fungicidele pe datorie de la multinaţionale şi plăteşte la toamnă, când vinde recolta. Aşa facem aproape toţi. Luăm pe contract de la multinaţionale toate cele necesare înfiinţării unei culturi. Dacă ai fi să cumperi totul, să iei cu credite de la bancă, ar fi foarte greu, dacă nu imposibil”, a explicat Turc.
Avem nevoie de camerele agricole să fie ale agricultorilor
Existenţa unor statistici reale ale producţiilor în Timiş ar pune judeţul într-o zonă defavorizată, iar asta ar aduce multe avantaje. Iată ce spune Viorel Matei, în acest sens: „Nu avem o statistică reală a producţiei, în Timiş. Indiferent cât ne dăm noi mândri bănăţenii, producţiile ultimilor ani ne-ar aşeza într-o zonă defavorizată, fiindcă nu avem sisteme de irigaţii, nu putem exclude seceta din ciclul de producţie, iar în ultimii ani am avut mari probleme în acest sens. Dacă ai parţial declarat o zonă defavorizată, înseamnă să ai acces la credite europene, să ai gratuităţi de până la sută la sută, înseamnă o dezvoltare economică rapidă pe toate palierele”, este de părere Viorel Matei, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Cereale şi Plante Tehnice Timiş. Nicolae Oprea, secretarul asociaţiei, mizează pe speranţă. „Noi agricultorii mai avem o speranţă şi trebuie să plecăm cu speranţa la drum, înainte. În 2016, vrem legea revizuită a camerelor agricole, să fie o lege a agricultorilor, să dăm forţă agricultorilor şi aceste camere agricole să fie susţinute financiar de la buget, dar şi să obţină finanţări prin fondurile europene. Avem nevoie de aceste camere agricole”, este mesajul lui Oprea.
Acasă Actualitate Multinaţionalele – salvarea fermierului din Timiş: El ia sămânţa şi ierbicidele pe...
