Nemţii se plâng că îi dor toate oasele, după ce au cules singuri sparanghel, pentru că muncitorii români nu au mai ajuns la fermele lor. Unii fermierii şi-au chemat potenţialii cumpărători să-şi culeagă singuri marfa.
Zilele trecute, muncitorii sezonieri din România ar fi trebuit să sosească la Albertushof, în St. Leon-Rot, pentru culegerea sparanghelului. Dar, din cauza pandemiei de coronavirus, există probleme cu zborul românilor, acesta a fost amânat de mai multe ori.
Până când românii vor ateriza la Karlsruhe, fermierii au permis localnicilor să închirieze rânduri de sparanghel şi să culegă, iar apoi să ia acasă din el cât doresc. Ideea a fost bine primită, până când clienţii au descoperit că de fapt nu e deloc o muncă uşoară, scrie rnz.de. Ferman din Albertushof unde erau aşteptaţi mai mulţi români a închiriat 20 de rânduri de 230 de metri fiecare pentru persoanele care doresc să-şi culeagă propriul sparanghel.
“E foarte distractiv, dar la început toate oasele mă dor”, spune Natascha Heinzmann. Ultima dată când a cules sparanghelul a fost cu bunicul, în copilărie. Situaţia este similară pentru Anna Frey, din St. Leon, care a scos sparanghelul ca pe vremea copilăriei. Cele două femeie culeg cam trei kilograme pe zi, lucrând în ture alături de familiile lor. La ferma Straussenhof Nauert din Walldorf, proprietarul, Lars Kruger, a lansat un apel pe Facebook pentru a găsi muncitori localnici, a avut 30 de aplicanţi şi a angajat 12, dar aceştia au renunţat după câteva zile, fiind depăşiţi fizic, pentru că, spune fermierul, nu este o muncă uşoară, necesită multă putere.
Carolin Schiller a lucrat ca profesor de yoga în Asia până cu pu?in timp înainte de izbucnirea pandemiei. Deoarece nu poate călători din cauza restricţiilor de călătorie, a ajuns la fermă, să culeagă sparanghel: “E o muncă grea şi după ea, cazi lat pe canapea”.
În mod normal, toţi cei intervievaţi au muncit de la 6 dimineaţa la ora 14, dar foarte puţini s-au mai întors pe câmp după o zi de muncă. (sursa: observatortv.ro)
Comentarii
comentarii
