Phoenix a revenit la Timişoara cu două spectacole organizate în preajma zilei de 1 Martie. Chiar în ziua de Mărţişor, cei de la Phoenix vor cânta la club Fratelli, cu o zi înainte fiind pe scena Sălii Olimpia. Legendara trupă rock este cam rar văzută prin Timişoara. Ultima dată a fost tot de Mărţişor, în urmă cu un an… Nicu Covaci – liderul trupei – spune că el vine dacă este chemat în concerte la Timişoara, dar dacă nu-l cheamă nimeni… “Suntem aici pentru că domnul Robu, de la Universitatea Politehnica, a spart gheaţa anul trecut şi ne-a chemat pe barba lui. Ideea a fost să se perpetueze acest eveniment, de Mărţişor. Uite că e Mărţişor şi am venit din nou…”, spune Nicu Covaci, dar în acelaşi timp se întreabă de ce nu sunt invitaţi mai des în oraşul Timişoara. “Eu nu vin la mine în ţară ca turist. Eu vin că am ceva de dat, trebuie să dau. Dacă nu e nevoie de ceea ce eu ofer, stau la mine acasă liniştit. Însă este suspect cum suntem ocoliţi în oraşul ăsta. Am cântat de 20 de ori la Arad şi am cântat de cinci ori la Timişoara. Cum e posibil?”, se întreabă Nicu Covaci. Mai ales că Phoenixul aici s-a născut…
“Volumul doi este o tragedie incomensurabilă”
Nicu Covaci a scris o carte apreciată – “Phoenix, însă eu…” – despre istoria formaţiei până la plecarea peste graniţă. Carte la care mulţi îi aşteaptă continuarea. “N-am terminat-o. Încerc să fac cât se poate de credibil, ca şi la primul volum. În primul volum sunt capitole venite de la alţi colegi. I-am rugat să scrie… De la Bordeianu am primit ceva material, de la Ţăndărică mai trebuie să vină nişte chestii. Să nu vină de la mine. Ceea ce ni s-a întâmplat nouă după plecare… ar fi delir… Lumea nu va crede un cuvânt dacă băieţii ăştia nu confirmă. Primul volum e până în clipa plecării, când ne apropiem de graniţă. Am vorbit cu şeful de la Nemira şi a spus… reedităm, dar vino şi cu volumul doi. Vreau să scriu şi volumul trei. Că eu datorită volumului trei îndrăznesc să scriu volumul doi. Sunt de trei ori 15 ani Phoenix. Dacă rămânea cum a fost în a doua fază a noastră, atunci nu mai scriam nimic, tăceam din gură. Faptul că am ajuns la faza a treia şi se demonstrează că dacă rezişti învingi şi că toate sacrificiile pe care le-am făcut au avut rost, asta m-a încurajat să mă apuc din nou de scris. Pentru că volumul doi este o tragedie incomensurabilă. Lumea are să… nu ştiu… Dacă tu poţi să-ţi imaginezi că noi muream de foame… mâncam porumb de pe câmp, crud, că nu aveam electric în casă să-l prăjim sau să-l fierbem. După un timp m-au trădat, şi-au făcut ei o formaţie şi am rămas eu singur, să mor de foame. Ani de zile, până m-au luat nişte motociclişti şi m-au făcut om. Mi-au arătat ce înseamnă unul pentru toţi şi toţi pentru unul. Nemţii mi-au arătat asta, nu românii. Şi i-am iertat. După 15 ani i-am iertat. Am spus: Haideţi să mergem acasă”, îşi aminteşte Nicu Covaci.
“Zic da, ghearele v-au rămas, iar sărutul pe obraz doare”
De fapt, dintre piesele de după 1990 se distinge una cu mesaj clar – În umbra marelui URSS. Un vers din melodie – “Ghearele v-au rămas în orice îmbrăţişare…”. “Marii comunişti de pe vremuri astăzi sunt marii capitalişti. Tot ei. Şi acum mă iau în braţe şi mă pupă. Zic da, ghearele v-au rămas, iar sărutul pe obraz doare”, mai spune liderul Phoenix. Volumul al doilea al cărţii poate să fie gata până în vară sau poate să mai dureze un an. Nicu Covaci locuieşte acum în Spania. “Tot mai rar vin în România. Dacă nu am concerte, nu am de ce să vin. Din Phoenix nu se poate trăi. Am vândut bine pe vremuri. În Germania eram recunoscut ca artist plastic, am şi predat vreo opt ani de zile.… M-am retras acum în Spania, pentru că îmi trebuie linişte. Doar acolo pot să-mi încarc bateriile. Mă consum, aici în ţară, îngrozitor. Într-o săptămână sunt la pământ. Am mare admiraţie pentru cei care trăiesc aici şi reuşesc să şi facă ceva. Oi fi eu mai sensibil…”, spune Covaci.
Rapsodiile lui Enescu şi melodiile Phoenix
Nicu Covaci are şi proiecte… Multe şi de anvergură. “Am vreo 10 piese pentru Antemioriţa, dar îmi trebuie mai multe. Deocamdată lucrăm la o sinteză între rapsodiile lui Enescu şi melodiile noastre. Un prim pas l-am făcut în 1 decembrie, când am sintetizat Rapsodia 1 cu Cei ce ne-au dat nume. A avut loc un spectacol la Bucureşti, la Sala Palatului. Acum am lucrat vreo două săptămâni la Rapsodia a doua cu Mugur de Fluier. Vom putea face un spectacol închegat Rapsodia 1 şi 2 a lui Enescu pe Cei ce ne-au dat nume şi Mugur de Fluier. E un proiect imediat. Se lucrează în acelaşi timp la o reorchestrare, un concert unde vor fi poate vreo 130 de oameni pe scenă, cor, orchestră simfonică, orchestraţia se face la ora asta în Anglia. În primăvara asta sperăm să putem face acest concert mamut. Am să fac un disc cu piese instrumentale, că mi s–a cerut în America. Am să fac unul sau mai multe cu piese în limba engleză, că eu am vreo 50 de piese în limba engleză. Şi produc pe Bogdan Munteniţa, o descoperire de-a mea, un vocalist excepţional cu piese tot de Phoenix… O altă interpretare…”, spune Nicu Covaci
“Cineva trebuie să ducă steagul mai departe, că nu am chef să se oprească”
De-a lungul timpului, au trecut mulţi oameni prin Phoenix. Unul nu s-a schimbat – Nicu Covaci. “Vreo 40 de oameni au trecut prin Phoenix. O bună parte au şi murit. Încerc să întineresc formaţia, sunt tot mai mulţi tineri în formaţie. Cineva trebuie să ducă steagul mai departe, că nu am chef să se oprească. La un moment dat, aş vrea să fiu în sală, să aplaud o tânără formaţie Phoenix. Am solist tânăr, am chitarist tânăr… Sunt 42 de ani de când am spart gheaţa cu Hei Tramvai..”, spune liderul trupei Phoenix.
