Deși pare a vorbi foarte bine limba română, chiar eram încântată în urmă cu vreo trei ani pentru felul în care Dominic Fritz folosea genitivul și dativul, pe cale de dispariție din vorbirea curentă, în mod clar el nu pricepe sensul profund al multor expresii. De aceea, în mai multe rânduri, în textele mele, îi rugam pe ”marii specialiști” în comunicare să-i mai traducă (de o parte a scăpat, i-a mai dat afară!) din jocurile de cuvinte pe care le folosim cu plăcere, nu de alta, dar să nu fie vreo ”nucă spartă” în context și să nu aibă habar.
Domnul Fritz, care a dobândit de la o vreme un aer victorios (nu victorian!), și-a pus o mască de a toate – biruitor, o față de ”pe umbra mea să nu călcați!”, încât la o analiză atentă, te poți minuna și în somn. Cu toate astea, este adesea obosit, deși nu de la administrație, căci nu știe, are gânduri și neliniști ce i se văd pe privirile triste, ceva nu-i mai place, precum mielului din balada tristeții mioritice. Lupta între ”fața de scenă” și cea reală este grea.
Cum nimic nu este ușor, aș face o mică listă, mică – mică, cu unele teme ce-mi par a fi din destinele ”nucilor în perete” (rog departamentele bine plătite să-i traducă lui Dominic), culese din ultimele zile de succes presupus al primarului Timișoarei.
Domnul Fritz a transmis recent, printr-un comunicat de presă, urmat de o filmare ”tik – tok-istă” , victoria în instanță asupra unei firme cu activitate pe malul râului Bega, No Name (club, bază sportivă, ștrand), urmând demolarea construcțiilor. Ce a făcut, de fapt? Cum a pus aparențele în scenă? Este adevărat că Primăria Timișoara a câștigat un proces legat de ”dispoziția de primar” privind demolarea, dar procesul ce vizează ”legalitatea deciziei de primar”, mai exact fondul problemei, este încă pe rol! Așadar, a dat cu nuca-n perete, cum zice o vorbă înțeleaptă, pozând în purtătorul victoriilor indubitabile! Procesul continuă, este pe rol, abia la capătul acestui proces o să se poată vorbi despre victorie sau nu!
O altă nucă-n perete a fost situația Cinematografului Timiș proaspăt inaugurat, cu lansarea unui film excelent despre Revoluția Română, ” Libertate”, în prezența lui Tudor Giurgiu, dar din care au plâns cu lacrimi de crocodil incompetența, bătaia de joc, superficialitatea: a curs apă din tavan. Cum s-ar putea explica simultaneitatea celor două? Cine va da socoteală?
”Cea mai cea nucă” a fost mizeria achiziționării din bani publici a unor fotografii din internet, cu o piață din nordul Europei, Suedia, ca și cum ar fi… Piața Traian din Timișoara noastră. Curtea de Conturi își va face analiza, sperăm, despre acest derapaj al administrației locale. Banii aceștia au ajuns în buzunarele cuiva! Ale cui? Din nou, ”marii experți în imagine” ai lui Fritz nu au observat că acea biserică, din fotografia furată, era a unei biserici protestante! În Piața Traian nu există nicio biserică protestantă! Detestabilii lui hoți, asta, ca să-l menajez pe cei care-i girează, sunt de departe, cei mai inculți oameni pe care i-a avut vreodată o administrație din Timișoara. Este incalificabil, este detestabil, repet, este sursa revoltei pe această echipă ce recurge la tehnici de manipulare, de propagandă. Totul este un spectacol ieftin, fals, din cap până în picioare.
Dominic Fritz, să știi, acestea nu sunt tehnici de imagine, râde știința imagologiei cu gura până la urechi, astea sunt cele mai mizerabile tehnici de propagandă!
Toți trebuie demiși, până la ultimul! Pe unii îi ”rânduim” la alegeri!
