Acasă Actualitate O nouă dezbatere pe tema învățământului între reprezentanții partidelor politice din Timiș....

O nouă dezbatere pe tema învățământului între reprezentanții partidelor politice din Timiș. Candidații PNL, PRO România, USR PLUS și PSD au căzut de acord: este, poate, imoral că părinții plătesc fondul clasei, dar nu și ilegal

1000
DISTRIBUIȚI

Pe 17 septembrie, după prezentarea unui raport mai mult negativ decât pozitiv pentru învățământul din Timiș, reprezentanții principalelor partide politice din județ au dezbătut câteva subiecte pe aceeași temă. PNL a fost reprezentat de viceprimarul Timișoarei, Dan Diaconu, care va candida pentru un nou mandat de consilier local. De la PRO România a venit deputatul Adrian Pau, care dorește acum să devină președintele Consiliului Județean Timiș. USR PLUS a fost reprezentată de Răzvan Stana, care candidează și el pentru un loc în Consiliul Local Timișoara, iar de la PSD a venit Sorin Ionescu, directorul Colegiului Național Bănățean, care, din 2016, este consilier local și care, în 2020, dorește un nou mandat.

Deși toți cei patru candidează pentru diferite funcții la alegerile din 27 septembrie, dezbaterea a arătat mai mult a discuție amicală, cu singurele replici cât de cât mai acide fiind ulterior scuzate și iertate. Fiecare a avut de dat cu părerea pe patru subiecte: modernizarea învățământului din județul Timiș, fondul școlii, „industria” meditațiilor, ocuparea locurilor în școli în baza vizelor de flotant. Ordinea de răspuns la fiecare întrebare a fost trasă la sorți la început: PNL, PRO România, USR PLUS, PSD.

La prima întrebare, „Cum vedeți modernizarea învățământului din județul Timiș?”, Dan Diaconu a vorbit despre proiectele întreprinse de actuala administrație locală a Timișoarei din care și el face parte. La modul general, a spus „La decență, până la urmă, se ajunge doar cu investiții masive, pe care noi le-am făcut la nivelul municipiului Timișoarei”. Drept exemplu, viceprimarul a dat programul în mai multe schimburi la nivelul școlilor din Timiș: „La începutul mandatului (primului, în 2012 – n.r.), erau doar trei școli care organizau învățământ într-un singur schimb. Acum, după opt ani, mai avem doar două școli care organizează cursuri în două schimburi”. Acesta cere mai multă descentralizare, putere de decizie mai mare la nivelul primăriilor pentru a putea fi realizată o modernizare mai ușoară a unităților de învățământ preuniversitar.

Deși i-a dat dreptate liberalului în privința greutății cu care administrațiile locale fac schimbări la nivelul școlilor, Adrian Pau a spus că, totuși, responsabilitatea ar trebui să rămână la inspectoratele școlare, unde sunt și specialiștii. Problemele remarcate de el sunt că în multe școli există băi puține, nu este hârtie igienică sau lipsește săpunul, lucru agravat de faptul că există primării care nu și-au cheltuit bani, dar cumva de înțeles din moment ce „avem un sistem de achiziții publice deficitar”, consideră candidatul PRO România la președinția Consiliului Județean Timiș.

Răzvan Stana, la această întrebare a spus: „În anul 2020, școala nu mai este despre cârpeli. Vrem modernizări, digitalizare, echitate, integrare socială. Noi, împreună cu Dominic Fritz, venim cu forța ideilor noastre, experiență în mediul privat, ani întregi de muncă, bugete administrate, echipe conduse, implicare în civism”. Acesta a menționat, drept exemplu, situația din Kuncz – „la cinci minute de centru”, una considerată de el catastrofală: „copii fără buletine, copii dornici să aibă parte de dragoste și, mai ales, de educație”. În aceeași idee cu antevorbitorii săi, el a spus că este greu pentru o administrație locală să aducă prea mari schimbări, în baza actualelor prerogative date de legislație, susținând o descentralizare a infrastructurii de învățământ. „Degeaba arunci acum această autonomie, dacă nu îi dai resurse. Este ca o pușcă fără cartușe”, a spus candidatul USR PLUS la Consiliul Local Timișoara.

Sorin Ionescu, la rândul său, printre altele, a spus: „Ar trebui să te ferești de stereotipuri, pe care odată la patru ani cu toții ne-am obișnuit să le auzim. Există un număr de localități din Timiș neinteresate de școli. Oricum, administrația locală, în afara gestionării patrimoniului, nu are nicio prerogativă în acest sens. (…) Principala bubă este centralismul excesiv. 720 de angajați are Ministerul Sănătății, în condițiile în care noi avem 2.500 de elevi și 120 de angajați. Descentralizarea nu ar presupune doar să ni se paseze răspunderea. Descentralizarea ar însemna să ni se lase responsabilitatea managerială, responsabilitatea planului cadru”.

De asemenea, pe tema „fondului școlii/clasei”, toți reprezentanții partidelor au fost de acord: este o problemă a imoralității, dar, atât timp cât nu există o obligație de a contribui, nu și una a ilegalității. „Există o singură formă de contribuție pe care părinții și elevii pot să o aibă: cunoscutul 2% care se dă voluntar. Este singura modalitate prin care ar putea să îmbunătățească ceea ce se întâmplă în școală. Flagelul poate fi cu greu pus în spatele autorității locale”, a spus Dan Diaconu, care a menționat și că, de obicei, în Timișoara, primăria suportă două treimi din cheltuielile unei unități de învățământ. „Fondul clasei este imoral și ilegal. Se va opri în momentul în care va exista și o schimbare de mentalitate”, a încheiat acesta.

Reprezentanții PRO România și USR PLUS au recunoscut că, la rândul lor, din postura de părinți au plătit fondul clasei. „Ce aș face dacă mi s-ar cere bani pentru fondul clasei? Aș plăti, nu am încotro. (…) Dacă școala nu poate să suporte tot ce trebuie… Când s-a stabilit că trebuie imprimantă, dacă școala nu și-a putut asigura, dacă părinții au decis – eu nu am mers la ședințele cu părinții –, și ceilalți au dat acei bani”, a spus Pau. În opinia acestuia, în acest moment, în școlile în care nu s-au cumpărat din bani publici toate cele necesare, fondul clasei are cel puțin o „existență mascată”. Totuși, acestuia nu i se pare normal ca alegerea de a da sau nu bani pentru fondul clasei nu ar trebui să influențeze actul didactic. „Diferența între ceea ce se poate și ceea ce este normal avem ca rezultat ceea ce se întâmplă”, a mai adăugat acesta, înainte de a finaliza prin a aminti că multe UAT-uri de abia ce își pot plăti cheltuielile de funcționare, cu atât mai puțin cele de modernizare a școlilor.

Răzvan Stana a început prin a spune că „fondul școlii este ilegal, imoral și creează inechități grave” și că „primăriile trebuie, sunt obligate să asigure acele cheltuieli”. Într-un final, și acesta a recunoscut că a plătit bani pentru fondul clasei. „Fondul clasei este anacronic pentru 2020, dar bineînțeles că îl vom plăti în continuare. Da, am plătit, pentru că atunci când te duci în prima zi la școală și ți se spune că nu ai și aia și aia și aia, ce faci? Îl plătești! (…) Trebuie…”. Ulterior, acesta a revenit și a explicat că acest lucru este cumva explicabil doar atât timp cât nu se asigură din partea primăriilor toate cele necesare. Planul USR PLUS pentru rezolvarea acestei probleme, a spus acesta, este un parteneriat între comunitate, școli și administrația locală. O posibilă soluție propusă de Stana a fost cea menționată și de Dan Diaconu: alocarea procentului din impozit, de 2 sau 3,5%, nu doar prima variantă, cum a spus viceprimarul.

În schimb, Sorin Ionescu a început prin a-i da replică antevorbitorului său: „Dacă ați fi participat la o acțiune imorală, nu e problema mea. Faptul că ați participat la una ilegală, deja e grav”. Acesta a explicat că, din câte știe, dacă plata fondului clasei a fost impusă, poate fi vorba deja de o acțiune penală. „Fondul școlii este doar una dintre problemele școlii românești”, a mai spus acesta. Întrebat de moderator dacă la liceul condus de el se strânge fondul clasei, directorul „CNB” a spus: „Totdeauna, când vorbim despre un sistem mare, nu trebuie să excluzi nicio variantă. Știu sigur că există comitete de părinți care, voluntar, modernizează săli. Să nu cumva să mergem pe ideea că ascundem elefantul din cameră”.

Într-un final, toți cei patru au căzut de acord: nici Pau, nici Stana nu au fost obligați să plătească fondul clasei, deci totul este în regulă. Sorin Ionescu i-a cerut, pentru acest motiv, scuze celui de la USR PLUS, care le-a acceptat imediat. În plus, și acțiunile investitorilor privați de a investi în școli, a susținut Pau și au fost de acord ceilalți, chiar dacă „e școala la care învață fiica directorului” sau a mai multor angajați, poate fi considerată un exemplu pozitiv, nu unul care ar crea inechități.

În privința „industriei” meditațiilor, toți cei patru au fost de acord că nu ar trebui ca orele suplimentare luate la un profesor să influențeze notele primite. Altfel, Dan Diaconu a spus că „e o industrie pe scară largă, un spațiu care creează multiple dezavantaje” și că „nu putem să ne facem că nu există”, Pau a propus o posibilă deducție din impozit pentru ore suplimentare, Stana consideră necesară schimbarea programei pentru a elimina nevoia meditațiilor, iar Ionescu, pentru a vedea adevărata față a fenomenului și inechitatea pe care o produce la nivel social, a spus că ar trebui studiată influența meditațiilor în notele obținute la bacalaureat, de vină fiind și numărul foarte mare de copii din clasă și timpul insuficient al profesorului de a se ocupa de toți. Directorul Colegiului Național Bănățean a făcut și o remarcă: „Vedem cum unii își fac titlu de glorie din acest lucru, cu numărul de case cumpărat din meditații”.

Ultimul subiect a fost ridicat de Mădălin Bunesc: problema apartamentelor și caselor în care „locuiesc” câte 100 de persoane, în jurul școlilor cele mai bune, din zona centrală, evident, pentru ca unii elevii să poată urma cursurile acestora. În plus, prorectorul Universității de Vest a menționat și că, uneori, problema repartizării școlii apare și în cazul profesorilor. Toți cei patru politicieni au fost de acord că sistemul ultracentralizat, în care directorii nu își pot alege singuri personalul, este de vină în cazul acestei problematici, în privința profesorilor. Pentru problema care privește elevii, mentalitatea părinților ar fi de vină. Doar Dan Diaconu a menționat, pe lângă, că cel puțin la nivelul municipiului Timișoara, în ultimul timp, și școlile de cartier au tot mai multe clase.

Comentarii

comentarii