Spectacolul extraordinar cu opera „Aida” de Giuseppe Verdi este cadoul pe care Opera Naţională Română din Timişoara (ONRT) i-l va face publicului timişorean, luni seara, marcând astfel cei 68 de ani de existenţă.
„Spectacolul inaugural al Operei Române din Timişoara a avut loc la data de 27 aprilie 1947 cu spectacolul de operă „Aida” de Giuseppe Verdi, devenind un titlu-simbol al instituţiei noastre, un arc peste timp”, a declarat pentru AGERPRES directorrul ONRT, maestrul Corneliu Murgu.
Serata lirică va fi una de excepţie, întrucât opera beneficiază de o nouă punere în scenă, cu decoruri şi costume specifice epocii în care are loc acţiunea, fără interveţii moderniste.
Atmosfera creată de autor va fi redată fidel de ansamblul artiştilor invitaţi speciali – soprana Dragana Radakovici (Serbia), care va interpreta rolul Aidei, tenorul Kamen Chanev (Bulgaria) în rolul lui Radames, mezosoprana Mirouslava Yordanova (Bulgaria) în personajul Amneris şi baritonul Carlos Almaguer (Mexic) în rolul lui Amonasro.
Sub bagheta dirijorală a maestrului David Crescenzi (Italia) vor mai evolua artiştii timişoreni Octavian Vlaicu (Regele), Alexandru Moisiuc (Ramfis), Marius Zaharia (mesagerul) şi Crina Vezentan (Marea Preoteasă).
Regia artistică este semnată de Ognian Raganoff (Bulgaria), decorurile au fost create de Boris Stoynov (Bulgaria), iar costumele de Tzvetanka P. Stoynova (Bulgaria). Soliştii baletului: Cristina Romândaşu, Manuela Ardelean, Alina Mihai şi Alin Radu. La reuşita spectacolului îşi dau concursul şi corul, orchestra şi ansamblul de balet ale Operei Naţionale Române Timişoara. Spectacolul este cântat integral în limba italiană şi titrat în limba română.
„Aida din 1947 a fost un spectacol de neuitat, de înaltă ţinută artistică, un triumf al artei interpretative româneşti, semnalat ca atare de periodicele vremii. Pe scenă, în faţa publicului, dar şi prin megafoanele instalate afară, în faţa Operei, s-au auzit cuvintele directoarei instituţiei de atunci, Aca de Barbu: „iată viul nostru împlinit! Se deschid porţile acestui aşezământ de artă lirică pentru a răspândi, ca un far luuminos, arta cântecului şi a muzicii – citadelă culturală, într-o provincie atât de înfrăţită cu muzica şi poezia. În acest Banat, care prin tradiţiile lui este îndreptăţit a avea o operă proprie aici, în ţara cântecului (…)”„ conchid amfitrionii ONRT.
