Dezamăgire mare, cel puţin aparentă, în rândul popularilor timişeni, care pornit cu surle şi trâmbiţe campania de strângere de semnături pentru demiterea PSD-istului Titu Bojin din fruntea administraţiei judeţene, care care nu au împlinit nici 2% din dorinţă.
Poate, dacă ar fi lansat o acţiune similară la timpul potrivit pentru demiterea Elenei Udrea, şi-ar fi depăşit aşteptările.
Popularii din Timişoara ai „ofilitului” fost preşedinte Traian Băsescu au sperat să adune nici mai mult, nici mai puţin, decât 150.000 de semnături pentru a elibera fotoliul de la CJT şi, poate, chiar vreun PMP-ist cu ambiţii să-i ia locul … Cifra, pentru Timişoara, înseamnă aproape întreaga populaţie adultă a oraşului, inclusiv PSD-iştii. Au adunat vreo mie de semnături, dar nici acelea pe o listă, ci pe „clik”/internet.
Pe mine nu mă intrigă iniţiativa PMP, ci proiectele lor lipsite de viziune şi de realism, mascate de gesturi „eroice”, „matusalemice”, pentru piticul din cutia cu jucării. Mai zicea Elena Udrea, când era liberă şi îşi făcea campania prezidenţială pe tocuri de 20 cm, că dacă va ajunge preşedintele României va naţionaliza fabricile. „Eu propun, şi îmi asum acest termen, naţionalizarea întreprinderilor, a fabricilor, a obiectivelor economice care au fost privatizate prost, a acelora pe care cei care le-au privatizat nu şi-au îndeplinit obligaţiile contractuale şi care au fost închise sau ruinate, aşa cum se întâmplă în toată ţara. Propunerea mea este să naţionalizăm aceste obiective economice, să le aducem înapoi la stat şi să facem cu ele ceea ce avem nevoie”, afirma (prostii) Udrea.
Cum să crezi că vor vota pentru demiterea lui Bojin înşişi PSD-iştii? O astfel de lipsă de calcul ne demonstrează lipsa de seriozitate a unora dintre cei care se vor la guvernare. La fel fac în campanii, vorbeşte gura fără ei sau poate că ştiu foarte bine cât mint ca să-i amăgească pe naivi, promit lacuri în mare şi parcuri în păduri, terenuri de fotbal în pantă, cabine de teleferic la câmpie, salarii mai mari decât masa bugetară a României, câte o televiziune pentru fiecare român şi ne alegem cu fluierături sub geamurile Guvernului şi cu portofelele goale.
PMP Timiş s-a arătat indignat de faptul că Titu Bojin este acuzat de fapte de corupţie, dar şi de faptul că acesta este incapabil să atragă fonduri guvernamentale.
„Avem 1.200 de semnături pe site-ul www.demitelpebojin.ro şi peste 100 pe petitieonline. Iar până la acest moment nu am reuşit să centralizez semnăturile date pe tabelele pe care le au reprezentanţii noştri din teritoriu. Mi se pare mic, cum de altfel am fost surprinsă vizavi de ceea ce s-a întâmplat în momentul în care am iniţiat acea mobilizare la CJ Timiş. Acum, la aproximativ o lună de la acel moment, văzând care este atitudinea noastră faţă de aceste evenimente, constat că există o anumită comoditate (…)”, s-a plâns, joi, Roxana Iliescu, lidera PMP-iştilor timişeni.
Şi dacă nu a putut să dea cu biciul unde trebuie, doamna Roxana nu se resemnează, ci continuă să spere. Dar, doamnă, vedeţi că vin alegerile locale şi să nu depăşiţi termenul de valabilitate a speranţei! „Eu încă sper ca domnul Titu Bojin să îşi dea demisia, pentru motivele pentru care noi i-am solicitat demisia: faptul că este cercetat de DNA şi pentru rezultatele pe care le are ca preşedinte al CJ Timiş”, a explicat doamna avocat. Dar sunt sigur că domnia sa habar nu are ce rezultate pozitive sau negative sunt în CJ Timiş, indiferent de partid.
Cel mai rău, dureros şi periculos lucru pentru un politician de „tri-lulele-tri-surcele” este uitarea sa de către public. Şi atunci, dacă nu te cheamă nimeni, dai tu comunicate şi inviţi presa să scrie despre tine. Un partid/politician fără presă, este a şi mort. În Timiş am avut tristul exemplu postdecembrist al Partidului Naţional Român, care a pierit din momentul în care ziariştii au refuzat să mai scrie la comanda „purcelului la proţap şi a ciorbei a la grec” băgate săptămânal cu forţa pe gât, în toamna lui 1999, de liderul de atunci al filialei.
