Primăria Timișoara are o clădire impresionantă. Știe toată lumea unde se află, în buricul Timișoarei, pe bulevardul CD Loga, colț cu strada 20 Decembrie 1989. Imaginea clădirii situată pe strada strada 20 Decembrie 1989 arată un tablou deplorabil. Geamurile situate în partea inferioară, exact sub ochii trecătorilor, este dovada ”simțului gospodăresc” al neamțului (ireal, căci un neamț adevărat are casa curată!) care ne-a păcălit acum patru ani.
Geamurile gem de murdărie, par mai degrabă geamurile unei clădiri abandonate, unde vremelnic, mai dorm unii dintre oamenii străzii, geamurile sunt pline de praf lipit pe unsoarea degradantă a clădirii în care ar trebui să strălucească curățenia.
Timișoara a fost vestită prin calitatea aspectului, a esteticii și a igienei. Casa în care locuim, casa în care muncim, casa dragă… Cui nu-i pasă nu mai trebuie să stea în acea casă. Poate pleca. Sunt alții gata să o respecte, să o îngrijească, ca pe o floare.
Dacă este murdară casa noastră, cum este viața noastră? Cum sunt paharele pe care le oferim oaspeților pentru o gură de apă? Cu pete?
Cu urme de grăsime? Poate de… ruj? Ar fi mai simpatic?
Primăria avea, până nu demult, în fața intrării principale, un soi de scrumiere devenite astfel din ghivecele pentru flori. Nimeni nu a văzut asta? Nu, e prea multă nepăsare, prea mult dezgust.
Doar că acea clădire nu este nici a lui Fritz, nici a altuia, vremelnic angajat în primărie, ci este a orașului Timișoara.
Or, Timișoara este profund revoltată pe murdăria de la primărie!
