Continuăm să povestim despre istoria Timișoarei și ajungem la perioada în care își pierde statutul de capital, după ce regale Carol Robert, în 1323, părăsește Timișoara și se instalează la Vișegrad.
Timișoara se dezvoltă în continuare chiar și fără curtea regală.
Astfel la 1339 Timișoara apare pe un portulan – o hartă a porturilor europene – a italianului Angelo Dulcerto, fiind singurul oraș fără port la mare. Iar în anul 1341 sunt atestați și coloniștii numiți hospites – oaspeți – aceștia fiind în marea lor majoritate meseriași.
Marea epidemie a ciumii negre se abate și asupra Timișoarei în anul 1348 și aduce doar moartea. Orașul își revine încet, încet. În anul 1366 Timișoara îl găzduiește pe împăratul bizantin Manuel Paleologul atât la dus cât și la întors din capitala regatului ungar.
Noul rege Ludovic I de Anjou revine de mai multe ori aici. Întors victorios dintr-o campanie împotriva ereticilor bogomili regele poposește la Timișoara și acordă acesteia privilegiul, stema și sigiliul.
Astfel Timişoara devine primul oraş din cadrul regatului feudal maghiar care are un sigiliu propriu.
“Faptul se petrece în luna iunie a anului 1368 și acesta este primul sigiliu cunoscut acordat unui oraș din regat. Sigiliul îl reprezintă pe Sfântul Gheorghe omorând balaurul sau dragonul. Este un semn creștin vechi. Dar cum dragonul era reprezentarea bogomililor balcanici, iar regele victorios face acum dubla diferență: cea creștină inițială și cea a victoriei sale personale. Sigiliul a fost folosit secole de-a rândul de juzii timișoreni. Astfel în anul 1582 o cerere a catolicilor de aici adresată papalității este sigilată cu același sigiliu. Scrisoarea zace câteva secole în arhivele Vaticanului, dar în secolul al XIX-lea îi este semnalată primarului timișorean J.N. Preyer care publică o notă în monografia sa închinată orașului din anul 1853. Iar în secolul al XVIII-lea primăria ortodoxă timișoreană folosește și ea vechiul sigiliu, ceea ce arată că creștinii de aici îl foloseau și în vremea stăpânirii otomane. Putem spune că acest sigiliu a fost funcțional la Timișoara între anii 1368 și 1781, când primăria ortodoxă și cea catolică se unesc în primăria generală a orașului”, a povestit istoricul Ioan Hațegan.
Abia în anul 1975 Vajai Szabolcs publică un studiu complet dedicat acestui sigiliu. Apelează la un desenator priceput care reface înfățișarea acestuia.
