Numărul pacienţilor cu cancer este în creştere în întreaga lume şi reprezintă o imensă povară pentru pacienţi, familii şi societate. Diagnosticul de cancer constituie o provocare atât pentru persoana în cauză, cât şi pentru membrii familiei, pentru că implică o ameninţare pentru viaţă şi, inevitabil, antrenează o criză existenţială majoră. Din acest motiv, diagnosticul are şi un caracter intens stigmatizant. De-a lungul istoriei, atitudinea faţa de cancer a evoluat de la totala neajutorare şi pasivitate, întrucât până la începutul secolului trecut se punea semnul egal între cancer şi moarte, până la o atitudine activă şi de complexitate terapeutică în prezent.
Secolul XX a însemnat o revoluţie terapeutică, implicând utilizarea integrată a tratamentelor oncologice de tipul chimioterapiei, radioterapiei şi metodelor chirurgicale. În a doua jumătate a sa, se impune ca abordare distinctă componenta psihologică şi socială a cancerului, atât din punct de vedere al cauzelor intricate medicale, emoţionale şi comportamentale ale bolii, cât şi a unei atitudini terapeutice separate. Factorii psihologici – care, din câte ştim până în prezent, joacă un rol surprinzător de larg în susceptibilitatea individuală pentru cancer – au fost prea mult timp ignoraţi. Ei au o influenţă certă în cursul tratamentului, adaptării la boală şi, în unele moduri, încă nu total cunoscute, afectează rezultatul tratamentului.
Implementarea, în anii ’70, a compartimentelor de psihiatrie de legatură în spitalele generale a avut un impact asupra îngrijirii pacienţilor cu cancer, prin oferta de consultaţii adresate personalului oncologic în managementul cazurilor dificile care aveau şi simptome psihiatrice.
Frecvent, pacienţii cu cancer dezvoltă stări de anxietate şi depresie ca o reacţie la diagnosticul de cancer, reacţii emoţionale la cursul bolii sau în legatură cu tratamentele oncologice (chimioterapie şi radioterapie), care se pot însoţi de stări de agitaţie şi confuzie, sau pot fi urmate de tulburări de atenţie şi memorie. Multe studii controlate au dovedit eficacitatea intervenţiilor psiho-sociale, care reprezintă o multitudine de abordări cu scopul de a ameliora calitatea vieţii pacienţilor, utilizând metode psihologice, psihoeducaţionale şi comportamentale. Terapiile de grup au devenit familiare în cele mai multe departamente oncologice. Managementul tulburărilor psihiatrice care complică cancerul este mult îmbunătăţit de multitudinea agenţilor psihofarmacologici disponibili pentru ameliorarea simptomelor psihologice stresante şi mulţi dintre aceşti agenţi au fost găsiţi utili în controlul durerii, stărilor de greaţă şi vărsătură şi a oboselii care acompaniază cancerul.
Interesul pentru dimensiunea psihologică a cancerului a apărut astfel şi în legatură cu cea de-a doua stigmă majoră: atitudinea negativă ataşată bolii mentale şi problemelor psihologice, chiar în contextul unei boli medicale. Astfel, în ultimele trei decenii s-a dezvoltat psiho-oncologia – domeniu al psihiatriei de legatură şi subspecialitate a oncologiei.
Psiho-oncologia are azi o largă agendă de cercetari, internaţională si interdisciplinară, implicând investigatori din domenii diverse (psihologie, psihiatrie, nursing, în colaborare cu specialişti în oncologie, genetică, epidemiologie, îngrijire paleativă, bioetică).
Sunt abordate toate punctele continuumului din cancer: studii de prevenţie (aspectele psihologice legate de riscul şi testarea genetică; cercetări comportamentale despre modificarea stilului de viaţă pentru a reduce riscul de cancer), controlul simptomelor (anxietate, depresie, delirium, durere şi oboseală) în timpul tratamentului activ, managementul sechelelor psihologice la supravieţuitorio cancerului şi managementul aspectelor paleative ale îngrijirii psihologice.
Rolul psihiatrului de legătură cu competenţă în psiho-oncologie în spitalul general îşi dovedeşte astfel utilitatea în tratamentul complex al unei boli grele, cu intricare simptomatică maximă, psiho-oncologia devenind la început de mileniu un exemplu al aplicării largi multidisciplinare a ştiinţelor medicale, comportamentale şi sociale.
Dr. Zarie Gabriela
Medic primar psihiatrie
Spitalul Municipal Clinic de Urgenţă Timişoara
Asociaţia de Psihiatrie Comunitară
