În urmă cu aproape trei săptămâni, aveam să cerem, conform Legii 544, Legea Accesului la Informațiile Publice, Primăriei Timișoara, din partea redacției Ziua de Vest, raportul Corinei Șuteu, la capătul celor trei luni de colaborare, fiind vorba despre decontarea unor bani publici. Contractul, în valoare de aproape 30 000 euro, trebuia justificat. Expresia ”bani publici” ar trebui tradusă mai simplu: banii noștri, ai tuturor contribuabililor. Nu l-am primit! A apărut târziu, în urmă cu câteva zile, în alte publicații (electronice), ceea ce, aparent, e bine. Rău este că nu l-am primit toți, egal! Mirarea mea vine și din faptul că în Primăria Timișoara, locul de ”consilier în comunicare” este ocupat de cineva care a fost… jurnalist. Nu-i așa? Vai de ea, comunicarea dirijată și selectată. Manipulată. Cât rău! Nici asta nu ne blochează gândirea. Apare ”Raportul Șuteu” pe pagina de facebook a ”doamnei inegalabilă a exportului culturii”, prin mimarea transparenței în comunicare. O mimare. Atât!
Raportul este redactat în zece pagini, zece pagini… după trei luni de colaborare. Plecând de la premisa că nu cantitatea, ci calitatea descrie esența produsului, analizând cele zece pagini, din care nu o să redactez un rezumat, ar fi prea mult, o să las la aprecierea cititorilor câteva din dilemele ce se nasc, unele forme interogative de exprimare asupra unor afirmații din raport. Afirmații fără justificare, din păcate!
Din raport: ”În munca noastră am elaborat mai multe materiale de tipul analize, recomandări, planificări, sinteze și comunicări cu privire la situația din acest moment, recomandări de acțiune de arhitectură instituțională și perspective pentru viitor, am inițiat și participat la zeci de discuții cu organizații, instituții și personalități culturale și academice din Timișoara…..”. Da? Perfect. Sunt secrete? De ce nu există trimiteri spre aceste detalii? Cine și ce are de spus? Care sunt criteriile de analiză obiectivă implicate în subiect?
Din raport: ”Medierea cu actorii culturali și academici majori din Timișoara, cu diverși reprezentanți ai Ministerului Culturii și altor instanțe naționale și internaționale, cu actori politici, cu personalități culturale și internaționale și experți în politici culturale….” Medierea este definită (Conform Wikipedia) ca ”O formă alternativă de rezolvarea a disputelor între două sau mai multe părți ce doresc să ajungă la o înțelegere, cu ajutorul unei terțe persoane, specializată în calitate de mediator. Disputele pot implica (din punct de vedere al părților) state, organizații, comunități, indivizi.” Înțeleg bine că partea vizată este Asociația Timișoara Capitală Europeană a Culturii 2023. Asociația NU A FOST INVITATĂ la nicio mediere, la nicio discuție. Unde este obiectul medierii? Dar acțiunea? Un text. Atât. Fără argumente. Tristețe mare, pe bani mulți!
Din raport: ” Dezvoltarea programului cultural pentru perioada 2022 – 2024, într-un nou acord cu direcțiile dosarului de candidatură, revăzute în lumina situației generate de Covid 19, și a realităților evoluției programului în ultimii ani.” Acesta este enunțul Obiectivului I. Am vrea să știm, pentru cititorii noștri, care este acest ”nou acord”? Trebuie să-l știm. Transparența doamnei Corina Șuteu este îndoielnică, așteptările au fost mari… Nu există varianta noului acord. Cum așa? Cât despre expresia ” în lumina situației…”, parcă îl aud pe Ceaușescu citind rapoartele, realizate în LUMINA noilor schimbări. Cam trist!
Sunt apoi enunțate ideile legate de ”neîncrederea în asociație”, venite din comunitate. Unde este studiul sociologic al neîncrederii? Procente? Categorii sociale? Profesionale? Și restul, ca surse? Raportul nu este susținut, din păcate, cu argumente și cu fundamentări, este o poveste scrisă pe aliniate, puncte, pentru aparențe….
Simona Neumann este acuzată că a calomniat consultanta și pe alții din anturajul său. Eroare. Niciodată. Nu există nici măcar o postare mică, meschină, cu vreun conținut negativ, denigrator. Fals. Unele texte, referitoare la Corina Șuteu, cu argumente din partea unor specialiști din cultură, îmi aparțin, reprezintă dreptul meu la opinie, consfințit de Constituția România, iar pentru delict de opinie s-au făcut condamnări doar în vremea comunismului și a nazismului. Nu sunt avocatul Simonei Neumann, dar războiul contra ei, în numele ”rezultatului dat de unii specialiști”, fără a i se recunoaște munca pentru câștigarea titlului de Capitală Europeană a Culturii pentru Timișoara, apoi implementarea (2013 – prezent) îmi par o răzbunare din partea unor persoane ostile proiectului. Atât. Adevărul este că răul a început de mult, încă din 2018, și nu a fost oprit la timp. Adevărul este că acum abia se văd roadele ”profesionalismului” unor persoane ajunse în boardul organizației, care aveau în raport cu proiectul cam tot atâta cât ar avea niște găini la un congres!
”Raportul Șuteu” este doar umbra unor acțiuni bine organizate, exterioare proiectului, bazate pe gândirea și dorința de defulare a unor umori și energii negative, ce nu au nimic în comun cu spiritul Timișoarei. Nici măcar cu ceea ce a mai rămas din el….
